Madalin.Necsutu

Exxon si OMV au inceput forarile in perimetrele romanesti ale Marii Negre

2012-01-09T01:11:00.000-08:00

Daca in toamna anului trecut, guvernul roman dadea unda verde mai multor companii petroliere de talie mondiala sa inceapa forajul in Marea Neagra, acestea au trecut in sfarsit la treaba. Compania americana ExxonMobil si OMV Petrom (SNP) au inceput forajul de explorare in Marea Neagra, operatiunile având o durata estimata de aproximativ 90 de zile, a anuntat luni compania controlata de grupul austriac OMV. Guvernul a decis in octombrie 2011 ca firmele care deruleaza lucrari de foraje si prospectiuni submarine in platoul continental romanesc al Marii Negre sa fie scutite de obligatia de a obtine autorizatie de constructie, printre companiile care vor beneficia de aceasta decizie fiind OMV Petrom (SNP), Exxon si Lukoil. Domino-1 este prima sonda de explorare in ape de mare adâncime din sectorul romanesc al Marii Negre. Situata la 170 kilometri de tarm, in ape cu adâncimea de aproximativ 1.000 de metri, sonda va fi forata cu tehnologie de ultima generatie, potrivit unui comunicat al Petrom transmis luni Bursei. "impreuna cu partenerul nostru, ExxonMobil, dezvoltam un proiect unic pentru România. Explorarea in ape de mare adâncime implica riscuri investitionale mari si necesita investitii de mai multe sute de milioane de dolari, dar un eventual succes ar schimba fundamental perspectivele sectorului energetic romanesc", a declarat Johann Pleininger, membru al Directoratului Petrom, responsabil cu activitatea de explorare si productie. Exxon Mobil lucreaza printr-o filiala a companiei, ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited (EEPRL). Forajul va fi executat de catre vasul Deepwater Champion, care a sosit recent in apele românesti dupa finalizarea unui programul offshore din Turcia. "Apreciem eforturile depuse de autoritatile române pentru a sprijini progresul lucrarilor de explorare in Marea Neagra", a declarat in comunicat Ian Fischer, director general al EEPRL. La sfârsitul lunii iulie 2011, Guvernul a prelungit cu cinci ani perioada in care OMV Petrom are drept de explorare in perimetrul Neptun din bazinul Marii Negre. Decizia a fost luata dupa ce presedintele Traian Basescu si premierul Emil Boc au avut discutii cu reprezentantii celor doua companii si dupa ce sedinta de guvern s-a intrerupt pentru ca ministrii de resort sa redacteze actul normativ.

Investitii americane de 3-10 miliarde de dolari

Ian Fischer a declarat in luna august ca etapa de dezvoltare si productie a perimetrului petrolier Neptun din Marea Neagra ar putea inregistra costuri intre 3 si 10 miliarde dolari, daca faza de explorare se va incheia cu succes. Perioada in care OMV Petrom (SNP) are drept de explorare in perimetrul Neptun din bazinul Marii Negre a fost prelungita la finele lunii iulie, de catre Guvern, cu cinci ani. Petrom si Exxon au incheiat in 2008 o intelegere referitoare la explorarea in comun a potentialului de hidrocarburi a zonei de mare adâncime din perimetrul Neptun. OMV Petrom este listata la BVB si este controlata de grupul austriac de petrol si gaze OMV, care detine 51,01% din actiuni. Printre ceilalti actionari se numara Ministerul Economiei, cu 20,63% din titluri, si Fondul Proprietatea (FP) – 20,11%. in vara anului trecut, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a anuntat ca a acordat, prin licitatie, 20 de perimetre pentru explorare, dintre care cele cinci perimetre din Marea Neagra au fost câstigate de asocierile Lukoil Overseas-Vanco International, Melrose Resources-Petromar Resources si de compania Petro Ventures.

O radiografie marca Agerpres asupra Republicii Moldova

2011-12-30T00:44:00.000-08:00

Republica Moldova a marcat la 27 august 20 de ani de la proclamarea Independenţei. Marcată pe parcursul acestei perioade de un conflict secesionist, care a condus şi la o confruntare armată, distrugerea economiei şi un exod masiv al populaţiei, la două decenii de independenţă, Republica Moldova continuă să se afle în faţa mai multor provocări, precum instabilitatea politică, imposibilitatea soluţionării conflictului transnistrean, sau pauperizarea populaţiei. În acelaşi timp, Moldovei i se deschid şi noi orizonturi şi perspective prin apropierea continuă de Uniunea Europeană, posibilitatea obţinerii unui regim liberalizat de vize în următorii câţiva ani, precum şi a unui regim de comerţ liber cu comunitatea europeană.

Republica Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de URSS, în care a fost înglobată forţat în 1940, în contextul unor ample mişcări similare în practic toate statele membre ale fostei Uniuni Sovietice. În Republica Moldova, acţiunile în acest sens au început la 3 iunie 1988, când a fost constituită Mişcarea de Eliberare Naţională. În februarie 1990 au loc primele alegeri democratice, în cadrul fostei URSS, în aprilie este votată hotărârea privind instituirea tricolorului ca drapel naţional, în iunie, parlamentul proclamă suveranitatea Republicii Moldova. La 27 august 1991, în centrul Chişinăului a fost convocată Marea Adunare Naţională, iar în aceeaşi zi a fost convocată şedinţa extraordinară a parlamentului, care a adoptat cu majoritatea absolută de voturi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Primul eveniment care a marcat noul stat au fost mişcările separatiste. Una în sudul ţării, în Găgăuzia, regiune care şi-a autoproclamat republica şi a existat de facto până în anul 1994, când i-a fost acordat statutul de autonomie şi cea de-a doua, în regiunea de est a ţării - Transnistria. În anul 1992, în Transnistria, care este susţinută de facto de Rusia, a avut loc un conflict armat, care a durat câteva luni. Regiunea continuă să divizeze Republica Moldova, iar negocierile pentru reglementarea conflictului, la care participă UE, SUA, Rusia, Ucraina şi OSCE, nu au nici un rezultat. Mai mult, negocierile au intrat în impas la începutul anului 2006, iar decizia de reluare a acestora a fost luată doar la începutul lunii decembrie anul curent.

Totuşi, politicienii de la Chişinău sunt mai optimişti în privinţa dialogului cu Tiraspolul după 'alegerile prezidenţiale' nerecunoscute din regiune din luna decembrie, care au pus capăt 'epocii' lui Igor Smirnov care a condus-o mai bine de 20 de ani. Noul 'preşedinte' ales, Evgheni Şevciuk, un opozant al lui Smirnov, a anunţat că va liberaliza trecerea la frontiera nerecunoscută.

Evoluţia politică a Republicii Moldova a fost destul de spectaculoasă în cele două decenii de independenţă. De la un parlament care a votat independenţa, drapelul tricolor şi imnul de stat 'Deşteaptă-te române', la o conducere 'agrariană' formată din reprezentanţii fostei nomenclaturi comuniste, care vine la putere în anul 1994. În anul 1998, aceasta este înlocuită de o coaliţie de centru-dreapta, care, însă, suferă un eşec, iar în urma alegerilor anticipate din 2001 vine la putere Partidul Comuniştilor, de stânga, care se va menţine până în anul 2009, când este înlocuit de o nouă coaliţie de centru-dreapta - Alianţa pentru Integrare Europeană. De la proclamarea independenţei, în Republica Moldova au avut loc şapte scrutine parlamentare, dintre care trei anticipate şi trei în ultimii doi ani şi jumătate. În aceeaşi perioadă de timp, ţara a fost condusă de cinci preşedinţi, dintre care doi interimari şi opt premieri, dintre care cinci s-au aflat în funcţie mai puţin de doi ani.

La 20 de ani de independenţă, Republica Moldova continuă să se confrunte cu o criză identitară. Actualul teritoriu al ţării a făcut parte din Ţara Moldovei, până în anul 1812, când este ocupat de Imperiul Ţarist. În 1917, pe fundalul revoluţiei socialiste, este proclamată Republica Democratică Moldovenească, dar, la 27 martie 1918, legislativul acesteia - Sfatul Ţării - decide unirea cu România. În anul 1940, teritoriul este anexat de către fosta URSS, revine pentru o scurtă perioadă de timp României, între anii 1941-1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca mai apoi să fie din nou ocupat de sovietici şi formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Nordul şi sudul Basarabiei intră în componenţa Ucrainei, în schimb nou-formatei RSSM îi este acordată regiunea transnistreană. Pe parcursul ocupaţiei ţariste, dar în special a celei sovietice, aici au fost aduşi ruşi, precum şi alte minorităţi naţionale şi au fost stimulate căsătoriile mixte, astfel că în prezent circa 25% din populaţie nu vorbeşte limba de stat, care în constituţie se numeşte 'moldovenească', dar de fapt este identică limbii române. Astfel, majoritatea populaţiei aşa şi denumeşte limba pe care o vorbeşte - moldovenească, şi se autodefineşte drept 'moldoveni'. În acelaşi timp, o altă parte, în special fiind vorba de elita intelectuală, se consideră români şi vorbitori de limba română.

Unii cetăţeni ai ţării doresc în continuare unirea cu România, considerând Republica Moldova o parte a spaţiului românesc, în timp ce alţii şi-ar dori mai degrabă o uniune cu Rusia, sau chiar restabilirea Uniunii Sovietice. În acelaşi timp, numărul cetăţenilor care doresc integrarea R. Moldova în Uniunea Europeană a scăzut de la 70% la mai puţin de 50% în ultima perioadă, în timp ce mai mulţi ar prefera Uniunea Euroasiatică. Aceste viziuni diferite divizează adesea societatea de la Chişinău, dar şi clasa politică. În Republica Moldova activează Partidul Naţional Liberal, care optează deschis pentru unirea cu România, dar şi formaţiuni politice rusofile, care promovează aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus, precum şi un partid care doreşte să obţină teritoriul Ţării Moldovei, pe care consideră că a fost luat ilegal de România. Pe pereţii şi zidurile din Chişinău pot fi văzute atât inscripţii ca 'Basarabia - pământ românesc', cât şi 'Kişinev, ruskii gorod' (Chişinău - oraş rusesc).

Migraţia masivă a populaţiei este o nouă problemă pentru Republica Moldova, dar care a constituit şi o salvare pentru sute de mii de oameni, care şi-au găsit un loc de muncă peste hotare, dar şi pentru sutele mii de rude, care au trăit din banii trimişi acasă de imigranţi. Fenomenul a început la mijlocul anilor 90, dar a luat amploare la începutul anilor 2000. Statisticile oficiale vorbesc de aproximativ 400.000 de oameni aflaţi peste hotare (ceea ce reprezintă 10% din populaţie, sau circa 30% din forţa de muncă), în timp ce statisticile neoficiale vorbesc de 600.000 sau chiar un milion de cetăţeni moldoveni care şi-au lăsat copiii fără supravegherea părinţilor, sau bătrânii fără sprijinul copiilor. Totuşi, doar în anul 2010, pe căi oficiale, în Republica Moldova au fost transferate circa 1,25 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproape un buget anual al ţării. În anul 2008, volumul banilor transmişi de imigranţii de peste hotare a depăşit 1,6 miliarde de dolari. Migraţia conduce şi la o problemă demografică, astfel că experţii prognozează reducerea populaţiei Republicii Moldova cu până la un milion, până în anul 2050.

Totodată, Republica Moldova se află şi în faţa unei provocări politice ce durează mai bine de doi ani, în care ţara nu are un preşedinte ales. Din anul 2009, au existat şase tentative eşuate de alegere a şefului statului, iar două parlamente au fost dizolvate pentru că nu au găsit o majoritate de 3/5 pentru alegerea preşedintelui. Actualul legislativ, ales la 28 noiembrie 2010, de asemenea nu a găsit o soluţie. Două tentative de alegere a preşedintelui au eşuat, iar parlamentul urmează să mai încerce o dată la 15 ianuarie. În caz de eşec, legislativul va fi dizolvat şi vor fi organizate din nou alegeri anticipate.

Indiferent de greutăţile prin care trece, Republica Moldova crede însă într-o perspectivă care este legată de integrarea în Uniunea Europeană. În ianuarie 2010 au început negocierile privind semnarea unui acord de asociere la UE, în prezent sunt purtate negocieri şi în privinţa liberalizării regimului de vize, iar la îmnceputul anului viitor urmează să demareze negocierile pentru crarea Zonei de liber schimb cu UE. Autorităţile şi-au anunţat drept obiective prioritare integrarea în Uniunea Europeană, democratizarea societăţii, asigurarea unei prese libere şi justiţii independente, creşterea economică, lichidarea sărăciei şi dezvoltarea socială. În pofida greutăţilor, ţara este privită ca 'o poveste de succes' în cadrul Parteneriatului Estic.

Chisinaul are un nou radio - Radio Chisinau, un proiect al SRR

2011-12-01T08:39:00.001-08:00

Radio România a lansat joi, la ora 14.00, Radio Chişinău, un proiect editorial al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), care oferă publicului din Republica Moldova programe radiofonice la standardele serviciului public de radio românesc.

Cu acest prilej, în premieră pentru radioul public românesc, ora exactă a fost dată, pentru toată România şi pentru toată Republica Moldova, de la Chişinău.

"Acest proiect al Radio România răspunde strategiei postului public de radio din România de a oferi programe şi conţinuturi radiofonice pentru auditoriul din Republica Moldova. Extinderea programelor Radio România pentru vorbitorii de limbă română (ascultători şi utilizatori de internet) de peste Prut va fi o contribuţie reală la informarea directă, corectă, echilibrată şi echidistantă a publicului moldovean şi la promovarea valorilor culturale, artistice şi lingvistice româneşti", spun reprezentanţii Radio România.

Într-un mesaj adresat cu această ocazie, preşedintele Traian Băsescu şi-a exprimat speranţa că Radio Chişinău, "prin calitatea programelor şi a emisiunilor de limbă română, va consolida profilul european al Republicii Moldova, promovând valorile care contribuie la binele nostru comun în Europa, adică pluralism, diversitate, performanţă, transparenţă, cooperare".

"Este un eveniment plin de încărcătură emoţională, chiar de Ziua Naţională a României, Societatea Română de Radio deschide, la Chişinău, Radio Chişinău, ceea ce are o simbolistică aparte. Simbolistica vine din faptul că pentru prima dată Societatea Română de Radio îşi deschide pe teritoriul Republicii Moldova un post de acoperire naţională pentru Republica Moldova, prin care îşi fixează ca obiectiv mai buna cunoaştere a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, îşi propune să consolideze utilizarea limbii române în Republica Moldova şi, în acelaşi timp, care va fi o fereastră prin care cetăţenii Republicii Moldova pot privi către România. Nu în ultimul rând, aş spune că deschiderea activităţii postului Radio Chişinău chiar de Ziua Naţională a României înseamnă şi respectul nostru pentru românii care trăiesc în Republica Moldova. Dacă acest lucru poate fi o bucurie pentru românii din România, sunt convins că evenimentul se înscrie şi în lista bucuriilor, mai mici sau mai mari, pe care românii din Republica Moldova le au de Ziua Naţională. Am deplină încredere că lansarea postului Radio Chişinău, cel mai nou post al Radioului Public românesc, reprezintă şi o punte de legătură între românii de pretudindeni", a mai spus şeful statului român.

Sursa: NewsIn

Inca un sfant roman, Arsenie Papacioc, a plecat la Dumenezu dupa un veac de bine

2011-07-19T05:45:00.000-07:00

Părintele Arsenie Papacioc, teolog din "generaţia de aur", considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, a fost prigonit şi închis de comunişti, în ultimii 35 de ani din viaţă slujind în Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, unde va fi şi înmormântat. Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 15 august 1914, ca al şaptelea copil al părinţilor Stanca şi Vasile. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel.

De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei "Vraja", tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: "Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?", arată documentele vremii.

Anghel Papacioc nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina.

Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. Arsenie Papacioc a stat mulţi ani în pustie cu părintele Cleopa.

După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, unde a decedat marţi, la 96 de ani, şi unde îşi va găsi odihna de veci.

"Am fost al şaptelea copil la părinţi, născut în 1914, la 15 august, comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Părinţii se numeau Vasile şi Stanca. Tata a fost agent sanitar peste şase sate şi a contribuit masiv la constructia Bisericii din sat. Mă cheamă Papacioc pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei, şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...", spunea părintele Arsenie Papacioc când vorbea despre el.

"M-am uitat la voi să vă văd figurile, doar, doar, în felul asta aş putea să vă văd şi inimile. Trebuie să zbori cu amândouă aripile, vertical, făra cea mai mică abatere. Pentru ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu e permisă nici cea mai mica abatere. Iar dacă se întâmplă, să fie fără voia noastră, să căutăm duhovnicul şi să ne dezlegăm. Pentru că nicio nenorocire nu înseamnă ceva, dacă credinţa rămâne în picioare. Cel mai mare câştig al Satanei este descurajarea noastră în urma unor căderi, slăbiciuni. Dragii mei, nu se ajunge să străbaţi distanţe decât pas cu pas, dar sigur. Vă cunoaşteţi după identitatea din buletin, dar nu vă cunoaşteţi inimile, posibilităţile", spunea frecvent părintele Arsenie Papacioc.

Sursa: Mediafax

Manastirea Putna - cu ocazia ridicarii troitei in memoria victimelor de la Fantana Alba, acolo unde trupele sovietice au macelarit 3.000 de romani

2011-04-04T05:09:00.000-07:00

Dezinformare la Russia Today, "teleziune occidentala" dupa tipare rusesti. Presa romaneasca, din nou in colimator

2011-01-27T08:11:00.000-08:00

„Noile mass-media din Republica Moldova sunt acuzate de încercarea de a manipula audienţa din punct de vedere politic. Criticii spun ca sponsorii romani influenţează conţinutul ştirilor publicate în ziare şi difuzate de posturilor de televiziune din Moldova, cu scopul unificării celor două ţări. Alţii sunt de părerea că este vorba doar de o diversificare a mass-mediei moldoveneşti. Presa din Moldova a suportat anumite schimbări în ultimul an, difuzând noi programe TV care prezintă opinii diferite. A devenit oare mass-media mai puternică şi mai liberă, după ani de dominaţie doar a câteva instituţii media?

Aşa ar putea părea la o privire superficială, dar potrivit jurnalistului online Vitaly Andrievsky, ideea unei renaşteri a presei este doar o iluzie.
“Atunci când site-ul meu a câştigat popularitate, unii oameni din Romînia m-au contactat şi s-au oferit să-mi acorde ajutor financiar”, a spus el. “În schimb însă mi-au cerut ca site-ul să sprijine reunificarea Republicii Moldova cu Romînia, idee respinsă de trei sferturi din populaţie”.

Înainte de 1945, Moldova a aparţinut Romîniei. După război a devenit parte a Uniunii Sovietice, apoi a câştigat independenţa după prăbuşirea URSS. De atunci, cu toate acestea, unii politicieni de la Bucureşti o doresc înapoi.
Andrievsky spune că aceştia utilizează mass-media ca o platformă, şi că cea mai mare parte a presei apărute recent este sponsorizată de Bucureşti. Una dintre cele mai recente apariţii pe piaţa media din Moldova este o publicaţie de calitate numită “Adevărul”, care este, de asemenea, numele unui cotidian naţional, lider pe piaţa din Romînia.

Prima ediţie a acestui ziar romînesc în Republica Moldova a avut unele articole tăioase. Astfel, se speculează că Moldova este o jucărie disputată de Bruxelles şi Moscova. De asemenea, ziarul se întreabă asupra deciziei FIFA de a acorda Rusiei dreptul de a găzdui Campionatul Mondial de Fotbal 2018.
Adevărul este primul ziar full-color din Moldova şi este publicat în limba romînă, şi nu în limba moldovenească. Redactorul-şef adjunct, Aureliu Cornescu, spune că acest lucru nu este un obstacol. “Şaptezeci şi cinci la sută dintre moldoveni vorbesc limba romînă”, a spus el. “Şi acesta este un fapt dovedit de către Academia de Ştiinţe. În plus, abordarea noastră echilibrată a ştirilor reprezintă ceva nou pentru această ţară”.

Politicienii din opoziţie cred că influenţa puternică exercitată de mass-media de la Bucuresti ar putea ameninţa suveranitatea Republicii Moldova.
“Campania declanşată în presa locală este construită în aşa fel încât procesul de reunificare este camuflat de aşa-zisa integrare europeană “, a spus deputatul Iurie Muntean.

Cei care promovează romînizarea Moldovei nu s-au sinchisit să uziteze de metode mai puţin ortodoxe, spune expertul politic Bogdan Ţârdea.
“Operatorii de cablu din Republica Moldova, care difuzează posturi de televiziune din Rusia, intercalează emisiuni în limba romînă printre cele ale canalelor tv ruseşti”, a spus Ţârdea. “Programele acestea propagă aspiraţia Bucureştiului de a întoarce Moldova în vechile hotare. Deci, se utilizează staţii ruseşti pentru a promova idei pe care Moscova nu le agreează”. Sondajele de opinie arată că numărul moldovenilor care doresc ca Moldova să se reunească cu Romînia s-a triplat în ultimele 12 luni, de la doar 5 la sută la 15 la sută. Este dificil de spus că această tendinţă este rezultatul campaniei din mass-media, dar cei care promovează reîntregirea văd presa ca un element cheie de a creşte influenţa lor”.

preluare de la: http://www.patriotism.md/?p=4933

A murit autorul "Imnului golanilor", Cristian Paturca. Dumnezeu sa-l odihneasca!

2011-01-18T06:58:00.000-08:00

Cristian Paţurcă, autorul "cântecelor golanilor" intonate de mii de oameni în timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, a încetat din viaţă, marţi, el suferind de mai mult timp de tuberculoză.

Cristian Paţurcă a fost găsit decedat în garsoniera în care locuia cu chirie. Cel care l-a găsit a fost proprietarul locuinţei, a declarat, pentru MEDIAFAX, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, din care Paţurcă făcea parte.

Cristian Paţurcă suferea de mai mult timp de tuberculoză, anul trecut fiind internat pentru tratament în Spitalul "Victor Babeş" din Capitală.

În decembrie 2007, Cristian Paţurcă a fost internat, în stare gravă, în secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti. Paţurcă a fost adus atunci în stare gravă, în Secţia de Anestezie Terapie Intensivă a spitalului, cu hemoragie internă. Medicul care l-a îngrijit, Emilia Tăbăcaru, declara atunci că Paţurcă are tuberculoză pulmonară.

În 27 aprilie 2010, Cristian Paţurcă a primit Crucea Naţională "Serviciul Credincios - clasa a III-a", distincţie acordată acestuia de preşedintele Traian Băsescu la 20 de ani de la manifestaţia din Piaţa Universităţii.

Mediafax

Cate ceva despre raporturile economice UE-China

2011-01-12T01:41:00.000-08:00

Vicepremierul Republicii China, Li Keqiang, a incheiat o vizita de mai multe zile in trei dintre cele mai importante tari europene. Insotit de o delegatie de peste o suta de oameni de afaceri, demnitarul chinez a avut intalniri in Marea Britanie, Spania si Germania. Pe parcursul turneului au fost semnate contracte in valoare de aproape 20 de miliarde de euro, iar China si-a reafirmat sprijinul pentru economiile europene. Uniunea Europeana este cel mai important partener economic al Chinei. Importurile si exporturile intre cele doua parti sunt de aproape 500 de miliarde de euro anual. Totodata, Beijingul controleaza 7,3% din datoria UE, cifrata la aproximativ 8.600 miliarde de euro, iar schimburile comerciale dintre Germania si China sunt estimate la 130 miliarde de euro anual
Vicepremierul chinez, Li Keqiang, s-a intalnit cu unii dintre cei mai importanti lideri europeni. In Spania a avut intrevederi cu premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero si cu regele Juan Carlos, in Germania – cu cancelarul Angela Merkel, iar in Marea Britanie cu seful guvernului, David Cameron, si cu vicepremierul Nick Clegg.

Romania refuza China

A ne împrumuta de la China este o „trăsnaie”, mai ales că România are destui bani, a declarat recent presedintele roman Traian Băsescu la prima şedinţă din 2011 a Guvernului Boc. „Sper că miniştrii nu vor cădea în plasa unei poveşti de genul «să luăm nişte bani din China». Sigur, China este unul dintre marii noştri prieteni. Dar auzisem trăsnaia «un precautionary-agreement cu China». Măi, fraţilor, păi când ai un precautionary-agreement, se pun nişte condiţii. Unde vrem să ne întoarcem?”, a întrebat retoric liderul de la Cotroceni, răspunzând astfel ideii avansate de Sebastian Vlădescu.
Reamintim ca fostul ministru de Finanţe a evocat posibilitatea ca Romania să încheie un acord preventiv, de 3-4 miliarde euro, cu marea putere asiatică. Acordul urma să fie axat pe proiecte de investiţii, în viziunea lui Vlădescu, şi nu pe programe de reforme, ca înţelegerea cu FMI. Preşedintele român a respins însă categoric această sugestie. Mai mult, el a declarat, uitând perioada în care îi ameninţa pe cetăţeni că dacă nu prelungim acordul cu Fondul nu se vor putea plăti salariile şi pensiile, că ţara noastră nu are o problemă cu banii. „În momentul de faţă, avem neutilizaţi, repet, neutilizaţi, 4,1 miliarde de euro, credite angajate de la BEI, BERD, BIRD şi BDCE. Oameni buni, avem bani… Nu implementăm proiectele cu suficientă viteză… Ca să nu mai spun de 30 de miliarde, bani nerambursabili de la UE. Deci România n-are o problemă cu banii”, a subliniat Traian Băsescu, citat de Realitatea.net.

continuarea la: http://karadeniz-press.ro/kara/china-ia-cu-asalt-europa/

Remember

2010-12-21T02:45:00.001-08:00

Diplomatia romaneasca, pres in fata Ungariei

2010-11-26T01:05:00.000-08:00

Armata romana a ocupat capitala maghiara Budapesta in 1919 si 1940

Evenimentele din ultima perioada au aratat ca, din motive care tin mai ales de politica interna, diplomatia romaneasca s-a transformat intr-un veritabil pres in fata Ungariei. Amenintat de UDMR cu riscul pierderii majoritatii in Parlament, PDL, principalul partid aflat la guvernare, face “ciocu’ mic si joc de glezne”, de teama ca nu cumva sa supere partenerii ungari, indiferent daca este vorba despre cei aflati la Budapesta sau in Romania. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, recent protagonist al unei scene de un penibil frate cu libidosenia (vezi “alegerea Elenei Udrea in fruntea PDL Bucuresti”), inchide ochii la atacurile tot mai dese ale Ungariei la adresa statului unitar roman. Iar atitudinea sa pare a fi molipsit chiar intregul aparat al Ministerului Afacerilor Externe.
Astfel, dupa scandalul privind sarbatorirea Zilei Nationale la Teatrul National din Budapesta (despre care agentia KARADENIZ PRESS a scris pe larg), Romania a mai fost nevoita sa primeasca o palma, dupa ce, recent, s-a lasat de inteles ca autoritatile de la Budapesta vor sprijini fara rezerve realizarea autonomiei tinutului secuiesc. Declaratia a venit din partea presedintelui Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, cu ocazia organizarii unei sedinte a Consiliului National Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta. Aproximativ 300 de maghiari din Covasna, Harghita si Mures au participat la intalnirea unde s-au adoptat hotarari referitoare la soarta secuilor. Secuii din Harghita, Mures si Covasna au fost primiti de presedintele Parlamentului ungar, dupa care au depus un juramant la coroana regelui Stefan cel Sfant. Ei au promis ca vor lupta pentru realizarea tinutului secuiesc. Cu acest prilej, presedintele partidului Jobbik din Ungaria a declarat ca nu este de acord cu modul in care UDMR lupta pentru autonomia tinutului secuiesc. La reuniunea Consiliului National Secuiesc au mai fost invitati presedintele si premierul Ungariei, insa nu au participat.

Ambasadorul Ungariei sfideaza Romania chiar in sediul MAE

Potrivit presei de la Bucuresti, ambasadorul Ungariei, Oskar Fuzes, a declarat marti, la sediul Ministerului Afacerilor Externe, ca Teatrul National din Budapesta are o importanta speciala in dezvoltarea natiunii ungare si nu este “cel mai potrivit loc de sarbatorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei”. “Nu avem niciun fel de problema cu Ziua Nationala a Romaniei. Asta a fost o problema legata de sensibilitati ale partii ungare. Teatrul National din Budapesta este un loc de importanta speciala pentru noi in dezvoltarea natiunii si, din acest punct de vedere, Teatrul National din Budapesta nu este cel mai potrivit loc de sarbatorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei”, a spus, potrivit Mediafax, ambasadorul, la finalul unei ceremonii desfasurate la MAE cu ocazia implinirii a 90 de ani de relatii diplomatice bilaterale romano-ungare. “Pentru noi, pentru maghiari, pentru unguri, aceasta zi este ziua cand noi am pierdut Transilvania. Trebuie si partea romana sa inteleaga sensibilitatea maghiara”, a adaugat ambasadorul. „A fost o istorie foarte neplăcută, îmi pare rău că avem lucrurile aşa, asta e viaţa“, a mai comentat el.

continuare la: http://karadeniz-press.ro/kara/diplomatia-romaneasca-pres-in-fata-ungariei/

Mai mulţi militari morţi acasă decât în Afganistan

2010-11-24T01:11:00.000-08:00

Poligonul Cincu - cimitirul Armatei române

Bilanţul victimelor din råndul Armatei Romåne este unul îngrijorător care ridică multe semne de întrebare despre dotarea forţelor armate cu tehnică de luptă. Deşi Armata Romånă s-a profesionalizat, serviciu militar nemaifiind unul obligatoriu, echiparea soldaţilor romåni cu armament decent pare un obiectiv imposibil de atins în toate guvernările post-decembriste. Deşi Romånia se declară un furnizor de securitare în toate zonele de conflict unde este angrenată sub cupola NATO, soldaţii romåni au trebuit să facă mereu un efort dublu şi să compenseze lipsa dotării materiale cu profesionalism şi devotament. Cu toate acestea, se pare că uneori aceste calităţi individuale nu pot compensa lipsurile create de achiziţii de armament defect şi armele anacronice, uzate fizic şi moral, din depozitele unităţilor din subordinea MApN. Când vine vorba de achiziţionarea de armament nou, toată lumea ridică din umeri şi arată buzunarele goale, deşi unele cumpărături s-au făcut, iar comisioanele au fost pe măsură.

Drame ireparabile

Departe de toate acestea, realitatea indică adevărate drame umane care se produc în spatele unor declaraţii politice nerealiste care tind să bage sub preş toate neajunsurile cu care se confruntă armata română. Cel mai nou episod din această serie de tragedii îi are ca protagonişti pe trei militari români care şi-au pierdut vieţile, ieri, în deja celebrul „poligon al morţii“ de la Cincu, din judeţul Braşov. Şi de această dată, lupta inegală nu s-a dat cu vreun inamic, ci cu echipamentul defect cu care soldaţii români trebuie să se antreneze. Incidentul a fost cauzat de explozia unui proiectil în ţeava unui aruncător de 120 mm, în timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic cu trageri de luptă, potrivit MApN. Pe lângă caporalii Marin Costea, Viorel-Cristinel Antonie şi Constantin Buică, din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab“, care şi-au pierdut viaţa, alţi trei militari au fost răniţi şi transportaţi ulterior de la spitalul Municipal Făgăraş la Spitalul Militar Braşov. „Din informaţiile pe care le avem, cei trei militari răniţi sunt într-o stare stabilă“, a declarat pentru „Curentul“ purtătorul de cuvânt al MApN, lt.-col. Constantin Spânu.

18 morţi acasă, 6 în „deplasare“

Pentru a trage un semnal de alarmă asupra situaţiei dezastruoase în care soldaţii români sunt nevoiţi să se antreneze şi apoi să lupte în teatrele de operaţii în care servesc interesele de politică externă şi securitate ale României, ziarul „Curentul“ şi-a propus să facă un scurt bilanţ al victimelor Armatei române din 2010. Deşi în toamna lui 2009, prezent la Bucureşti, vicepreşedintele american Joe Biden califica soldaţii români drept adevăraţi „războinici“ de care ar trebui „să fim mândri“, militarii români încep să deprindă un „obicei prost“ şi să moară acasă „graţie“ atenţiei care li se acordă de către tot spectrul politic. „Balul tragediilor“ a fost deschis de moartea fulgerătoare, în luna iulie, a 12 militari români, în urma catastrofei aviatice de la Tuzla. Patru dintre aceşti militari făceau parte din Forţele Aeriene şi opt din Forţele Navale şi aveau vârste între 22 şi 49 de ani, majoritatea acestora fiind necăsătoriţi. Cei opt militari din cadrul Forţelor Navale făceau parte din cea mai apreciată şi respectată structură a Marinei Militare - Grupul Naval al Forţelor pentru Operaţii Speciale (GNFOS), organizată după modelul forţelor de elită ale marinei americane, US Navy SEAL. Pe 30 octombrie, sergentul Gavril Nicorici, din Batalionul 814 Tancuri din Turda, îşi pierdea viaţa în urma unui exercitiu cu utilizare a muniţiei de manevră. La o zi distanţă, un accident aviatic a avut loc în judeţul Cluj. Un avion militar MIG 21 Lancer cu dublă comandă se prăbuşea în apropierea aerodromului de la Câmpia Turzii, iar cei doi piloţi aflaţi la bord, militari experimentaţi, cu circa 1.000 de ore de zbor, şi-au pierdut viaţa. Făcând un total, alături de cele trei victime de ieri, nu mai puţin de 18 militari români au murit în urma unor accidente cauzate de tehnica învechită cu care sunt obligaţi să se antreneze. În paralel, am dorit să aflăm câţi soldaţi români şi-au pierdut viaţa, în 2010, în Afganistan. „În 2010, avem şase soldaţi ucişi în Afganistan“, ne-a mai declarat purtătorul de cuvânt al MApN. Concluzionând, avem până în prezent un raport de 3 la 1 în favoarea „uciderii“ soldaţilor români chiar la noi acasă, bilanţ care ar trebui să îngrijoreze teribil autorităţile competenente, dar probabil şi de această dată criza eternă în găsirea fondurilor pentru apărare va rămâne scuza primară.

publicat in: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010112451790/Actualitate/Mai-multi-militari-morti-acasa-decat-in-Afganistan.html

Aveti de gand vreodata sa inarmati corespunzator Armata Romana?

2010-11-23T04:30:00.001-08:00

Cred ca mai multi militari ne mor acasa decat in teatrele de operatii din cauza echiparii deficitare si anacronicea soldatilor nostri. Poate cretinii care ar trebui sa aiba grija de acest lucru ar trebui sa nu se mai gandeasca atata la comisioane si spagi si sa dea militarilor, vreodata, armament decent! Cred ca am tot obosit sa fiu diplomat pe acest subiect...

Marţi, 23 noiembrie, în jurul orei 12.30, în timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic cu trageri de luptă, în Poligonul Cincu, s-a produs explozia unui proiectil în ţeava unui aruncător de 120 mm, în urma căreia trei militari şi-au pierdut viaţa şi alţi trei au fost răniţi. Cei şase militari, cu gradul de caporal, fac parte din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”. Militarii răniţi au fost evacuaţi către spital, în prezent starea lor fiind stabilă. Conform procedurilor legale, a fost sesizat Parchetul Militar, iar şeful Statului Major al Forţelor Terestre a numit o comisie de cercetare a împrejurărilor producerii acestui eveniment grav.
Ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea şi conducerea armatei îşi exprimă profundul regret pentru pierderea vieţii celor trei camarazi şi urmăresc cu atenţie evoluţia stării de sănătate a militarilor răniţi???!!!!

Condamnati sa moara in cosciugele de fier

2010-11-15T02:05:00.000-08:00

Zeci de militari au murit in misiunile din Afganistan si Irak, iar alte zeci au fost mutilati pe viata. Cauza principala este explozia dispozitivelor explozive improvizate, la trecerea vehiculelor blindate in care acestia isi executau misiunile. Cum s-a ajuns aici? Agentia de presa KARADENIZ PRESS va propune sa cititi un documentar care incearca sa scoata la lumina principalele cauze care au dus la aparitia unui numar atat de mare de victime in randul militarilor romani care au participat si participa la misiuni internationale in Irak si, bineinteles, Afganistan.

In luna august 2008, Ministerul Apararii Nationale anunta ca intentioneaza sa inlocuiasca, din 2009, vechile TAB-uri folosite in Afganistan cu transportoare Piranha, aflate atunci in faza de testare. Deja, opt militarii romani murisera in Afganistan, incepand din 2005, de cand Romania participa la misiunea internationala, iar alti 24 fusesera raniti. Alimentata din plin cu informatii cu dedicatie, presa din Romania acuza vehement ca TAB-urile folosite de militarii romani nu le ofera acestora protectia maxima.

“Tehnica de lupta va fi imbunatatita rapid, avand in vedere ca Ministerul Apararii acorda o atentie deosebita celor sase programe majore de investitii pentru toate categoriile de forte. In ceea ce priveste Fortele Terestre, care sunt angajate cu trupe in teatrele de operatii, prioritatea pe care o urmarim este achizitia de transportoare blindate si de autovehicule de teren cu grad ridicat de protectie. O parte dintre transportoarele amfibii aflate in prezent in dotarea trupelor din Afganistan va fi inlocuita treptat cu transportoare Piranha, cel mai probabil la inceputul anului viitor”, declara atunci secretarul de stat din MApN, Georgeta Ionescu.

preluare de pe agentia de stiri Karadeniz Press iar continuarea este disponibila la: http://karadeniz-press.ro/kara/condamnati-sa-moara-in-cosciugele-de-fier/

Zi-le tu bre nea' mogulu'!

2010-10-18T04:25:00.000-07:00

Sa traiti dom' presedinte prostanac!

Dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu conţine o convorbire a omului de afaceri cu Mircea Geoană, candidatul PSD la Prezidenţiale, pe care îl felicită la ora 18.00, în 6 decembrie, când era în desfăşurare turul doi al alegerilor, dar şi cu Dan Ioan Popescu şi cu Cozmin Guşă.

Sorin Ovidiu Vîntu sunase iniţial la liderul PSD, acesta nu răspunsese, astfel că l-a contactat ulterior pe omul de afaceri.

"SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)".

Două ore mai târziu, în aceeaşi zi, Vîntu este contactat de Dan Ioan Popescu.

"S.O.VÎNTU: Salut, Dane!
DIP: Salut, prietene. Dă-mi şi mie cam cum stăm pe la ora şase.
S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
DIP: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.
S.O.VÎNTU:Auzi, eu am glumit, nu vreau absolut nimic. Da, tati, aţi câştigat".

După alegeri, în 9 decembrie 2009, la ora 21.11, Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Cozmin Guşă:

"S.O. VÎNTU: Da, Cozmin.
COSMIN GUŞĂ: Ce faci, Sorinache?
S.O. VÎNTU: Te pup. Ce să fac, mă, mi-am rezolvat o parte din treburile personale, nu vezi, procese, dosare penale, interdicţii, tot felul de chestii. A trebuit să iau şi nişte măsuri urgente pe business şi de acum gata, mă...
S.O. VÎNTU: L-am sunat şi pe Mircea în seara asta, mă întâlnesc mâine cu el şi public, public, futu-i în gură să-i fut. Mi-ai văzut interviul din HotNews?
S.O. VÎNTU: asta este treaba, am vrut să liniştesc oamenii. Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat realitatea, dar la maniera făcută de căcat.
Cosmin Guşă: Ştiu, ştiu, cum a mai făcut Patriciu de două ori.
S.O. VÎNTU: Şi au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am şi fost eu în interviu, lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac".

De asemenea, în dosar este consemnată "harta relaţională listing telefoane Sorin Ovidiu Vântu din care rezultă că a purtat conversaţii cu: senatorii Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlăţean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguţa Vasilescu, Teodor Meleşcanu; cu deputaţii Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiţă Tărâţă" şi, cu primarul sectorului 5 Bucureşti, Marian Vanghelie, cu preşedintele Camerei de Comerţ, Mihai Vlasov, dar şi cu Liviu Luca, Cozmin Guşă şi Ioan Chelaru.

Despre jegurile cu chip "deontologic"

Dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu conţine discuţiile pe care omul de afaceri le-a avut în campanie electorală şi după alegeri cu şefii trustului Realitatea Media şi cu jurnalişti ai grupului, precum Cornel Nistorescu, Bogdan Chirieac şi Corina Drăgotescu.

Una dintre stenograme se referă la o discuţie din seara de 24 noiembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vântu este contactat de Bogdan Chirieac.

"CHIRIEAC BOGDAN : - Aşa e. Absolut ! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU - Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: - Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: - Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
ICHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: - Da, bătrânelule".

O altă discuţie din 30 noiembrie 2009 este cu preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu, Sergiu Toader, pe tema casetei în care preşedintele Traian Băsescu apare lovind un copil.

"S.O.VÂNTU : - De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum... deci incredibil... Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU : Da tati, da. Adică pe români îi doar în p..., ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. - Da, am înţeles.
S.O.VÂNTU - Da măi, e trucată şi du-te în p... mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: " Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte", vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. - Da, corect.
S.O.VÂNTU : - Asta e treaba. Adică eu cred că este... îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură - n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. - Mamă!
S.O.VÂNTU : - Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p..., îmi sugea p... frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu', nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. - Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde - n.n.).
S.O.VÂNTU - Dar este elementar, dragă Watson (râde - n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f..., puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu'! Da, dragă Sergiu".

Un alt dialog consemnat în dosar este cel din 4 decembrie 2009 dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Stelian Tănase.

"STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică..., pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim".

O altă stenogramă este din seara de 4 decembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Cornel Nistorescu.

"CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru... în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa...
CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă..., ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă... Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti".

În noaptea de 6 spre 7 decembrie, după după turul al doilea al Prezidenţialelor, imediat după miezul nopţii, Vântu o contactează pe Corina Drăgotescu (care se aflase la sediul PDL unde se desfăşura numărătoarea paralelă a voturilor-n.r.).

"(...)
S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să şi-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine".

La dosar se află şi stenograma discuţiei din ziua de 6 martie 2010, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader:

"S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele...
S. TOADER: ... a condus aia, cum îi zice, fanfara...
S. O. VÎNTU: A condus şi fanfara... Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem... armata aia... o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi... Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p... prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f... pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f... morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p... mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p..., una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi... Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut".

O zi mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează pe Doru Buşcu, redactor sef Academia Caţavencu, discuţia referidu-se la jurnaliştii care au plecat la publicaţie pentru a lansa Kamikaze:

"S. O. VÎNTU: -Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: - Ăştia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.
S. O. VÎNTU: - Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUŞCU: - Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.
S. O. VÎNTU: - Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: - Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: - Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f...ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f...ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: - Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: - Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: - Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
S. O. VÎNTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.

S. O. VÎNTU: Mă, nu ne..., dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să.... Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc... să încep să-mi f...t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e...
S. O. VÎNTU: Doruleţu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p...ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte... mi se rupe p...a! Ăia când îşi lansează ziarul?
D. BUŞCU: Acuma ies cu el.
S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăştia 14 care au plecat, trebuia să le ataşezi şi un om de încredere al nostru, să fim şi noi înăuntru, acolo.
D. BUŞCU: Este, dar este şi unul de-al lor aici, îl ştiu.
S. O. VÎNTU: Da.
D. BUŞCU: Mie îmi displac chestiile astea.
S. O. VÎNTU: După cum ai văzut, nu trebuie să-ţi displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUŞCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa, printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar... şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct. Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.
S. O. VÎNTU: Ăia nu mai au ce căuta înapoi, indiferent de situaţie".

Un pic despre manipulare si slugarnicism

Dosarul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, conţine cinci volume, incluzând stenogramele discuţiilor cu jurnalişti din grupul Realitatea, precum Cătălin Popa, Cornel Nistorescu, Stelian Tănase, dar şi cu politiceni.

Una dintre stenograme este cea a discuţiei dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi directorul Realitatea TV, Cătălin Popa, purtată în 29 octombrie 2009, în campania electorală pentru alegerea Preşedintelui.

Prezentăm integral conţinut stenogramei:

"POPA CĂTĂLIN : Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O.VÂNTU : - Foarte bine, f... în gură să-i f... Deci s-au isterizat ăia.
POPA : -Mamă, sunt cu nervii pe pereţi.
S.O.VÂNTU : - Excepţional, excepţional.
POPA : -Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. Dar ştii care este şocul?
S.O.VÂNTU : - Ă?
POPA : - Liderii celor două partide de opoziţie nu vor să facă declaraţii pe tema asta.
S.O.VÂNTU : - De ce?
POPA : - De boi. Adică răspunsul meu e clar. De boi.
S.O.VÂNTU : - Cred că fac bine, tati.
POPA : - Eu nu cred.
S.O.VÂNTU : - Dacă îmi permiţi, totuşi rărirea parlamentarilor este o chestie foarte populară printre cetăţenii imbecili ai acestei ţări.
POPA : - Da, dar nu despre asta e vorba.
S.O.VÂNTU : -Ba da, pentru că acolo este prefaudarea alegerilor. Se referă strict la referendum şi referendumul este o chestie gingaşă. Ei au ieşit deja cu declaraţii că susţin micşorarea numărului de parlamentari.
CĂTĂLIN POPA :-Da şi asta poate să spună şi acum, "Susţinem în continuare referendumul, haideţi să-l programăm între tururile de scrutin".
S.O.VÂNTU - Da. O să mă gândesc. Să vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN să văd de ce nu preiau mesajul. Nu ştiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.
(...)

CĂTĂLIN POPA. - Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
S.O.VÂNTU - Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA. - Da.
S.O.VÂNTU - Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F... în gură să-l f... Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde - n.n.).
CĂTĂLIN POPA. - (râde - n.n.). Da.
S.O.VÂNTU - Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA. - Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
S.O.VÂNTU - Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA - (râde - n.n.).
S.O.VÂNTU - Da. De data asta... multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA. - Da.
S.O.VÂNTU - I-o degajăm f... în gură să-l f... Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA. - Drum bun! Pa!"

sursa: Mediafax

Etnicii nababi şi românii uitaţi prin lume

2010-10-12T02:15:00.000-07:00

România oferă de zece ori mai mulţi bani minorităţilor decât cetăţenilor săi din afara graniţelor

Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăştiaţi în toate colţurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente şi lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanţă pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecaţi de pe teritoriul României, românii să fie lăsaţi uitării de către guvernanţii de la Bucureşti. Când vine vorba despre aceştia, de multe ori se vorbeşte în termeni de „căpşunari“ cotizanţi la PIB-ul României sau, mai rău, abandonaţi în ţări din jurul graniţelor acolo unde aceştia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele ţărilor vecine.
În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuţi de statele vecine ca şi comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizaţi şi nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-şi păstra identitatea naţională prin educaţie şi acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deşi se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităţilor (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia ţara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minorităţile acestor ţări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanţial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identităţii naţionale şi, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.

Criză pentru unii, fonduri pentru alţii

Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire şi în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorităţi reprezentate în Parlamentul României şi sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara graniţelor ţării. Conform ultimul recensământ desfăşurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparţin celor 20 de comunităţi care au reprezentaţi în Parlamentul român. Pe primele cinci poziţii în topul celor mai numeroase minorităţi care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii - cu 1.434.377 de etnici (6,6%), ţiganii - cu 535.250 (2,5%), ucrainenii - cu 61.091 (0,3%), germanii - cu 60.088 (0,3%) şi ruşii lipoveni - cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziţii, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croaţii, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii şi rutenii. Din cele 20 de minorităţi, 19 au reprezentanţi şi în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunităţi. Aceste 19 comunităţi primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcţie de numărul membrilor. Bineînţeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de preşedintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit şi Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit şi Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăseşte Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ştefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziţie pentru ziarul „Curentul“ de către Direcţia de relaţii interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociaţiile reprezentative ale tuturor comunităţilor etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populaţie totală de circa 2,6 milioane de etnici.

Români de 6000 de lei vechi

Nu atât de norocoşi sunt românii din afara graniţelor ţării noastre. Conform datelor obţinute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colţurile lumii. Cei mai mulţi trăiesc bineînţeles în Europa, şi numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceştia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 şocanta sumă de 6.750.000 RON, puţin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziţie de DRP.

Subfinanţare pentru păstrarea identităţii

De problematica românilor plecaţi în afara graniţelor se ocupă în special Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), aflat în subordinea Guvernului. Bugetul şi aşa insuficient al acestei instituţii a fost lovit în 2010 de o reducere bugetară severă. Dacă în 2007, acestui departament îi era alocat un fond de 21.177.000 RON, succesiv au fost operate reduceri semnificative. Astfel, în 2008, a beneficiat de un buget de 13.300.000 de lei noi, anul trecut DRP s-a „bucurat“ de încă o tăiere zdravănă, până la 7.500.000 de lei. Anul cel mai crunt a fost 2010, atunci când DRP a trebuit să se descurce cu fonduri de 6.750.000 RON. În acest context bugetar nefavorabil, ne punem fireasca întrebare încotro se va îndrepta atenţia guvernanţilor pentru românii din diaspora? Reducerile au fost operate pentru această instituţie în care principalul obiect de activitate este promovarea identităţii naţionale a românilor din diaspora şi conversarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a celor 10 milioane de români plecaţi din ţară. Pe lângă acest lucru, DRP trebuie să pună în aplicare şi să elaboreze diverse strategii şi programe destinate românilor de pretutindeni. DRP îşi concentrează în prezent activitatea pe patru linii majore: cea care priveşte educaţia, mass-media, cultura şi spiritualitatea. La unele dintre aceste activităţi, DRP lucrează împreună cu Institutul Cultural Român.

Discrepanţe financiare uriaşe

Ancheta noastră jurnalistică în ceea ce priveşte soarta identităţii naţionale a continuat în direcţia aflării şi apoi a comparării cifrelor pe care le oferă statele din jurul graniţelor României comunităţilor de etnici români, în comparaţie cu banii oferiţi de Guvernul României pentru minorităţile aflate pe teritoriul nostru. Pentru început, am dorit să aflăm câţi bani primesc din partea statului sârb cei peste 250.000 de români de pe teritoriul acestei ţări. De menţionat este faptul că de ani buni de zile autorităţile de la Belgrad au încercat să convingă Bruxelles-ul că există două etnii separate - români şi vlahi. În 2006, aflat într-o vizită în Serbia, preşedintele romån considera această diviziune drept o „eroare“. De altfel, Băsescu a cerut romånilor şi vlahilor din Serbia să se unească, pentru a forma o comunitate mai mare, ce ar avea, în mod evident, mai multe şanse de a-şi cåştiga anumite drepturi. Cu toate acestea, autorităţile sârbe au continuat prin recensăminte succesive să dezbine comunitatea etnicilor români şi prin încurajarea creării a numeroase forme de administrare la vârf a acestor comunităţi. Menţionăm că ţara noastră a oferit comunităţii sârbe de pe teritoriul nostru, reprezentată de Uniunea Sârbilor din România prin Slavomir Gvozdenovici, numai în anul 2010, suma de 2.454.795 RON (echivalentul a circa 580.000 de euro). Această sumă ar fi trebuit să asigure păstrarea identităţii naţionale pentru cei 22.518 de sârbi, aşa cum indică cifrele oficiale ale ultimului recensământ naţional din 2002. Practic, o sumă de 25 de euro pentru fiecare etnic sârb. În contrapartidă, statul sârb oferă pentru cei circa 250.000 de români de pe teritoriul său grupaţi în două consilii, şi anume Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române (Nacionalni savet rumunske nacionalne manjine) cu sediul la Novi Sad şi Consiliul Naţional al minorităţii naţionale rumâne (Nacionlni savet vlaske nacionalne manjine) cu sediul la Bor, suma de 70.000 de euro pentru fiecare. Practic 140.000 de euro pentru păstrarea identităţii naţionale a celor peste 250.000 de etnici români, de unde rezultă o cifră circa 0,6 euro pentru fiecare român. „Statul sârb alocă pentru fiecare minoritate naţională echivalentul a 70.000 de euro, bani care sunt viraţi şi apoi folosiţi prin intermediul Consiliilor naţionale ale minorităţilor. Fiecare minoritate are câte un consiliu. Există undeva între 12-14 consilii ale etnicilor din Serbia, iar romii au circa trei. Pe lângă banii aceştia (140.000 de euro - n.r.), minorităţile din Voivodina, dacă mai au nevoie de sume suplimentare pentru diverse proiecte în derulare pentru care nu le ajung fondurile de la statul sârb, mai primesc bani şi din partea guvernului provinciei autonome Voivodina. Pentru construcţia unei şcoli sau a unei biserici mai pot primi sume care variază în funcţie de proiect. Aceste sume sunt valabile pentru anul 2009“, au declarat, pentru „Curentul“, surse diplomatice de la Belgrad. De asemenea, românilor timoceni le este constant îngrădit accesul la educaţie şi viaţa spirituală în limba română. Poate cel mai important factor în păstrarea identităţii naţionale române în Valea Timocului este preotul român Bojan Aleksandrovici, paroh de Malainiţa şi Remesiana, precum şi protopop al Protopiatului Dacia Ripensis. Actualmente, Bojan Aleksandrovici locuieşte în Malainiţa, unde slujeşte în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este romåna. Părintele Aleksandrovici ne-a declarat că în prezent situaţia românilor timoceni este foarte dificilă . „Statul sârb nu numai că nu dă nimic pentru biserici şi şcoli româneşti din Timoc, dar şi ceea ce facem noi cu fondurile noastre împiedică şi încearcă să oprească“, ne-a spus preotul Aleksandrovici.

Indolenţă sud-dunăreană

Nici la graniţa de sud a României, peste Dunăre, situaţia nu se înscrie în normele fireşti de convieţuire interetnică şi de reciprocitate. Dacă statul român a oferit pentru cei 8.092 de bulgari de pe teritoriul ţării noastre o sumă egală cu 2.215.071 RON, reprezentaţi în România de Uniunea Bulgară din Banat, condusă de Nicolae Mircovici, în contrapartidă, guvernul de la Sofia oferă comunităţii româneşti de circa 150.000 de persoane suma de zero leva. Deşi la nivel teoretic împărtăşim aceleaşi valori democratice sub cupola UE, Bulgaria nu recunoaşte nicio minoritate de pe teritoriul său şi, în consecinţă, duce un proces conştient şi deliberat de asimilare a tuturor etnicilor, inclusiv cei români care nu beneficiază de niciun sprijin financiar pentru ridicarea de şcoli sau biserici în aceste comunităţi. „O cifră nu se poate da. Sprijinul este simbolic. Există doar un sprijin care este foarte mic şi se dă pe anumite proiecte. În realitate nu prea există, în concluzie. Şi chiar dacă vii cu un proiect, nu se ştie dacă primeşti ceva. Oficial, comunitatea românescă numără 10.000, neoficial sunt 150.000 de români. Noi le dăm jumătate de milion de euro pe an“, ne-au declarat surse diplomatice din Bulgaria sub rezerva anonimatului. Pe de altă parte, românii de la sud de Dunăre nu îşi doresc decât să meargă la şcoli în limba română. „Dacă ne uităm real pe situaţia creată, noi avem o singură dorinţă - să oprim procesul de asimilare prin pârghiile prin care a fost declanşat. Să întoarcem istoria înapoi, să aflăm cum ne-au asimilat şi să ne dezasimilăm, dacă pot spune aşa. În primul rând, procesul de asimilare trebuie să fie oprit“, declara luna trecută liderul românilor din Bulgaria, Ivo Georghiev.

„Etno-business-ul“ unguresc

Deoarece nu există o legislaţie clară, care pe deasupra poate fi fentată cu uşurinţă, iar autorităţile de la Budapesta să nu intervină, soarta românilor din Ungaria se leagă în mare parte de aşa-numitul „etno-business“. Românii reprezintă oficial cam 10.000 de oameni din totalul populaţiei de pe teritoriul Ungariei, deşi la începutul acestui secol erau circa 100.000, fiind una dintre cele 13 minorităţi de pe teritoriul acestui stat. Aceste minorităţi sunt grupate în aşa-numitele „autoguvernări“, forme administrative ce primesc fonduri anuale de la statul maghiar. Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a explicat recent într-un interviu acordat ziarului „Curentul“ că această practică se referă la exploatarea unor breşe legislative pentru crea noi autoguvernări minoritare. „Principala problemă pe care reprezentanţii românilor din Ungaria mi-au semnalat-o în contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie în ceea ce priveşte conducerile autoguvernărilor minorităţilor din Ungaria este chestiunea aşa-numitului „etno-business“. Şi anume că exista anumite portiţe procedurale şi anumite persoane care nu fac parte din minoritatea românească din Ungaria, dar care folosesc aceste breşe în încercarea de a constitui autoguvernări în oraşe sau zone unde nu se găseşte o comunitate românească. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar îl pune la dispoziţia minorităţilor din aceste autoguvernări“, ne-a declarat diplomatul român. Bineînţeles că şi la alegerile din 3 octombrie desfăşurate în Ungaria mecanismul „etno-business-ului“ a funcţionat din plin. Astfel, au fost aleşi un total 284 de deputaţi în autoguvernările româneşti din Ungaria, alegerile fiind ţinute în 72 de localităţi pentru ca validate în final să fie numai 71 de astfel de autoguvernări, potrivit agenţiei de ştiri Timoc Press. Cei mai mulţi deputaţi îi are Asociaţia pe ţară de Reprezentare a Intereselor Românilor din Ungaria (AŢRIRU), asociaţie condusă de Gheorghe Gulyas şi care numără 122 de deputaţi. Cei 284 de deputaţi aleşi pe 3 octombrie vor fi electorii alegerilor din ianuarie 2011, printre ei numărându-se mai mulţi ne-români, personaje necunoscute în comunitatea românească din Ungaria care nu au habar de limba, cultura şi în general de tradiţiile românilor. Pentru toate acestea, autoguvernările, fie ele româneşti sau „pseudo-româneşti“, primesc din partea statului maghiar suma anuală de 2.000 de euro minim. Mai grav este că Budapesta face confuzia clasică deja între termenii „rom“ şi „român“, motiv pentru care există mai multe autoguvernări, chipurile româneşti, în care activează ţigani (romi), potrivit Mariei Berenyi, directoare a Institutului de Cercetare a Românilor din Ungaria, citată de Karadeniz Press. În concluzie, cei circa 10.000 de români din Ungaria comasaţi în 71 de autoguvernări slab organizate şi risipite pe întreg teritoriul Ungariei vor beneficia de suma minimă de 142.000 de euro pentru anul 2010. La toate acestea se adaugă şi faptul că românii nu au reprezentare în Parlamentul ungar. Pe de altă parte, Executivul de la Bucureşti a fost generos ca de fiecare dată din 1996, de când UDMR este la guvernare, şi a acordat, chiar şi în an de criză, suma de 13.664.394 RON pentru păstrarea identităţii maghiare pe pământ românesc. Deşi contravine principiului constituţional conform căruia România este un stat unitar, de la an la an, liderii acestei asociaţii culturale, aşa cum este definit statutul organizaţiei, evocă constant autonomia culturală şi eventual teritorial-administrativă. În contrapartidă, românii din Ungaria beneficiază doar de învăţământ în limba română, în cadrul unor şcoli bilingve sau studiază limba maternă ca materie şcolară, fără a avea însă o instituţie de învăţământ cu predare integrală în limba română.

Vosganian, cenzor pe banii armenilor

Pe lângă acest raport halucinant de 10 la 1 în materie de fonduri pe care statul român le oferă minorităţilor faţa de românii din afara graniţelor, există o serie de oameni politici români care au înţeles de mult că această bunăstare financiară pe care Guvernul român o oferă diferitelor etnicii, ar putea constitui o vacă bună de muls. Printre astfel de personaje se numără fostul ministru al Finanţelor din cabinetul Tăriceanu, Varujan Vosganian, care a transformat comunitatea armenească în propria prăvălie. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, în urmă cu câteva luni, cum fostul ministru şi totodată lider al Uniunii Armenilor din România s-a umplut de funcţii şi bani datorită calităţilor sale politice. După ce guvernul Tăriceanu a declarat Uniunea Armenilor din România de utilitate publică printr-o ordonanţă de urgenţă emisă în noiembrie 2008, Vosganian s-a autopropus şef peste armeni. Conform statului acestei asociaţii, Uniunea Armenilor din România (UAR) ar trebui să funcţioneze ca o organizaţie non-guvernamentală. Deşi în declaraţia de afaceri şi interese, Varujan a declarat Uniunea ca fiind un ONG, el nu a avut nicio jenă să încaseze mai multe salarii de la această instituţie. În 2008, de la Uniunea Armenilor din România, Vosganian a obţinut un venit anual de 45.100 RON (3758,3 RON pe lună), iar de la Uniunea Scriitorilor din România a luat nu mai puţin de 38.302 RON (3191,3 RON salariu lunar). Cu toate acestea, în statutul Uniunii Armenilor din România se precizează că funcţia de preşedinte este una onorifică şi nu se plăteşte. Mai mult, conform unei adeverinţe eliberate de secretarul general al Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian este încadrat cu carte de muncă la aceeaşi asociaţie în calitate de redactor-şef coordonator al publicaţiilor „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“. Funcţia de redactor-şef nu este trecută în declaraţia de interese a senatorului PNL, cum de altfel nu sunt trecute în declaraţia de avere nici veniturile, deloc neglijabile, obţinute din această funcţie. Conform aceloraşi surse, şeful Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, i-a stabilit redactorului-şef de la „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“, Varujan Vosganian, un salariu de 4.810 RON lunar. Din aceeaşi calitate de preşedinte al UAR, Vosganian şi-a permis să îşi ofere singur prime grase eşalonate trimestrial. Astfel, suma totală încasată în 2009 de Vosganian a fost de 64.750 RON (Trimestrul I - 1.800 Ron; Trimestrul II 2009 - 1.450 RON; Trimestrul III 2009 - 1.800 RON; Trimestrul IV 2009 - 1.800 RON). Nici aceste sume nu apar în declaraţia de avere a lui Vosganian.

Canacheu se visează parlamentar pe viaţă

Deşi cazurile diferă în funcţie de interese, oamenii care vor să tragă foloase de pe spatele etnicilor din România rămân aceiaşi. Dacă în cazul lui Vosganian se poate vorbi despre mirajul banilor, deputatul PD-L Costică Canacheu se mulţumeşte cu puterea. Mai precis, funcţia de parlamentar pe viaţă, calitate care i-ar putea fi conferită de născocirea unor noi etnii pe teritoriul România - aromânii. Deşi aromânii sunt consideraţi de secole întregi ca fiind parte a poporului român, oferind României personalităţi cu origine aromână precum Octavian Goga, Vasile Blaga, Dimitrie Bolintineanu, Eugeniu Carada, I.L. Caragiale sau Toma Caragiu, deputatul Costică Canacheu, un om politic cu studii medii, doreşte în prezent să îi separe pe români de aromâni. Odată formată o astfel de etnie, imaginată doar de Canacheu şi alţi emanaţi cu pretenţii separatisto-oportuniste, această „etnie“ ar putea primi fonduri anuale consistente de la statul român şi i-ar putea aduce un mandat de parlamentar pe viaţa lui Canacheu, ca şef al acestei nou-formate comunităţi. Într-un interviu oferit ziarului „Ziua de Vest“ în urmă cu câteva luni de către profesorul universitar doctor Viorica Bălteanu de la Universitatea de Vest din Timişoara, dânsa afirma că „dorinţa lui Canacheu, dincolo de faptul că este aberantă, pune în pericol şi siguranţa naţională a României“. „Este ca şi cum am spune că braţul nostru drept este altceva decât o parte a corpului şi are deplină independenţă. Dumnealor continuă, ca nişte persoane fără pic de cultură, să susţină că dialectul aromân ar fi o limbă de sine stătătoare. Degeaba le-au explicat toţi lingviştii şi degeaba au fost publicate în zeci de tratate lucrurile acestea. Pentru toţi specialiştii este clară delimitarea între limbă şi dialect, numai pentru gaşca lui Canacheu nu. Limba spearată are o gramatică de sine stătătoare. Or, în cazul celor patru dialecte daco-român, aromân, meglenoromân şi istroromân avem de a face cu aceeaşi gramatică“, a sintetizat şi demontat doamna Bălteanu încercările separatiste ale lui Canacheu.

Scurgere de fonduri

Cu toate acestea, nu numai fondurile date de Guvernul român către comunităţile etnice de la noi fac obiectul unor afaceri oneroase. Undeva la începutul anului 2005, fostul secretar de stat şi şef al DRP, Titus Corlăţean, a fost acuzat că în complicitate cu directorul ONG-ului ieşean Centrul pentru Prevenire a Conflictelor & Early Warning (CPC&EW), Iulian Chifu, ar fi sifonat fonduri destinate proiectelor DRP de peste Prut. Acuzaţiile au fost atunci legate de oferirea de bani pentru redactarea unor materiale de presă şi înfiinţarea unor publicaţii de presă peste Prut. În schimb, banii s-ar fi scurs în buzunarele lui Chifu prin contracte umflate şi fonduri nefolosite care nu au fost ulterior returnate, conform unui document intern al DRP. Publicarea acestui raport a făcut vâlvă la acea vreme în presa comunistă din Republica Moldova care a exploatat momentul şi s-a folosit de aceste dezvăluiri pentru a acuza România de implicare în afacerile interne al Republicii Moldova.

publicat in: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010101249943/Actualitate/Etnicii-nababi-si-romanii-uitati-prin-lume.html

"La summitul de la Lisabona dorim să avansăm spre un stadiu final al scutului antirachetă"

2010-10-04T04:36:00.000-07:00

Interviu în exclusivitate cu secretarul de stat al MAE, Bogdan Aurescu

Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a avut zilele acestea amabilitatea de a acorda un înterviu în exclusivitate pentru ziarul „Curentul“ în cadrul căruia am încercat să facem împreună o radiografie a unora dintre cele mai importante obiective de politică externă a ţării noastre. Printre cele mai importante subiecte abordate au fost cele legate de importanţa geostrategică a instalării scutului american antirachetă pe teritoriul nostru, problema comunităţilor romaneşti din jurul graniţelor tării precum şi dimensiunea energetica şi de securitate a Mării Negre. Vă invităm în continuare să citiţi unele dintre cele mai importante pasaje pentru ca interviul integral sa poată fi citit pe pagina noastră de web la adresa www.curentul.ro:

Care sunt prioritatile de politica externa ale Romaniei in viitorul apropiat. Sa zicem in urmatorii 2-3 ani. Are Romania o strategie pe termen lung sau politica externa este gandita pas cu pas?

Se poate vorbi foarte mult despre proritatile de politica externa ale Romaniei. Depinde cat de mult putem intra in detalii. In primul rand, politica externa trebuie sa fie proiectata pe termen lung si putem observa ca in programele de guvernare a ultimilor 10 ani exista repere constante, transformate de aderarea Romaniei la UE si NATO. Dupa aderare, acestea s-au transformat in valorificarea prezentei Romaniei in Uniunea Europeana si in NATO, conturarea mai buna a profilului specific al Romaniei in cele doua organizatii si obtinerea unui rol aparte in cadrul distributiei mai largi de roluri in aceste organizatii. In ceea ce priveste NATO, avem un profil destul de bine conturat, Romania fiind identificat ca un furnizor de securitate important si ca un aliat de nadejde prin contributiile substantiale pe care le are la operatiunile aliate si la dezvoltarea conceptuala din interiorul Aliantei. Prezenta in functiile de relevanta din interiorul secretariatului international al NATO reprezinta Romania mai mult decat cota la care ar fi fost indreptatita la bugetul Aliantei sau participarea la operatiunile Aliantei.

Se vehiculeaza ideea ca in ultimul deceniu Romania a avut doua tinte majore de politica externa: intrarea in NATO si aderarea la UE. Ambele au fost atinse. Se vorbeste acum despre un gol in viziunea Romaniei si de inexistenta unui tel major.

Nu, nici pomeneala. Nu cred ca putem vorbi despre un gol. Am avut inainte de aderarea la cele doua organizatii ca obiective sa devenim membrii cu drepturi depline a celor doua structuri. Dupa aderare aceasta tinta a ramas valabila sub forma modificata a valorificarii prezentei noastre in aceste organizatii si a valorificarii din punct de vedere national a prezentei in cele doua structuri pentru atingerea unor obiective de politica externa si nu numai. Daca vorbim numai despre Uniunea Europeana, Romania ramane axata pe integrarea deplina in aceasta structura si ma refer aici la procesele legate de aderarea la spatiul Schengen in martie 2011, finalizarea acestui Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV). Iata ca obietivele noastre nu se termina odata cu aderarea, ele de fapt niciodata nu au fost concepute ca obiective in sine. In realitate, aceastea erau obiective-instrument sau mai bine zis obiective de etapa care sunt folosite ulterior pentru a merge mai departe. Este important de subliniat ca politica externa a Romaniei, proiectata pe termen lung, nu poate sa faca abstractie de faptul ca in ambele organizatii, Romania este stat de granita la frontiera externa a UE si NATO. Din aceasta calitate determinata geopolitic si din istoria etapei in care suntem decurg o serie de responsabilitati pentru Romania care sunt dincolo de cele nationale. Avem resposabilitati care decurg din aceasta prezenta la frontiera externa, nu doar pentru noi, ci si pentru restul de valori din care facem parte. Acesta este motivul pentru care in politica externa a Romaniei, una dintre prioritati se refera la actiunea in spatiul vecinatatii noastre, fie ca vorbim despre Balcani, fie ca vorbim despre vecinatatea estica, si din acest motiv este foarte important ca prin instrumentele pe care le avem la dispozitie sa se consitituie intr-un spatiu de prosperitate, stabilitate si securitate care sa fie predictibil si care sa asigure din cel mai larg punct de vedere securitatea nationala. Acest termen de securitate nationala ar trebui inteles in termeni largi, atat de tip „hard“, cat si „soft“. Deci, exista o serie mare de prioritati de politica externa. De aici decurge si cea legata de Republica Moldova, aflata in vecinatatea noastra estica, dar care trebuie vazuta mai mult decat un simplu vecin. Avem aici aceasta datorie de a sprijini eforturile de integrare europeana ale guvernului proeuropean de la Chisinau. Iata deci, schitate foarte pe scurt, prioritatile noastre de politica externa. Daca vorbim tot despre vecinatatea estica, putem aminti aici interesul nostru pentru spatiul zonei extinse a Marii Negre, precum Asia Centrala, care cuprinde si dimensiunea foarte importanta a securitatii energetice. Suntem datori sa precizam aici ca Romania, chiar daca este statul cel mai putin dependent din zona fata de energia din Est, cu toate aceastea tara noastra actioneaza sa reduca dependenta Europei de importurile din exterior.

Daca tot suntem la acest capitol, ce ne puteti spune despre ultimele evolutii din procesul semnarii acordului AGRI?

Este exact un exemplu foarte bun si foarte recent de modalitate in care Romania intelege sa isi asume aceste responsabilitati care nu sunt doar pentru sine. De exemplu, acest proiect AGRI, in care participa ca stat sursa Azerbaidjanul, Georgia ca tara pentru transportul de gaz, Romania si Ungaria care asigura tranzitul de gaz mai departe prin conexiunea care noi am facut-o deja Arad-Szeged si care va fi curand inaugurata oficial, asigura practic acest tranzit al resurselor de hidrocarburi dim zona Caspica spre Europa, fapt ce reduce dependenta de gaze a statelor europene.

Aveti cumva si un cost estimativ al acestei proiect si durata pana cand va fi operational. Domnul presedinte avansa recent o durata de trei ani? Este un termen valabil?

Cu siguranta este iar expertii in aceasta chestiune vor stabili in cel mai scurt timp, in urma studiilor de fezabilitate care vor fi facute, si care sunt costurile si termenele exacte. Din datele care sunt cuantificabile acum este clar ca va fi un proiect mai usor de realizat si care presupune costuri nu foarte mari.

Cum se va raporta Romania fata de AGRI si cum se va raporta tara noastra fata de Nabucco?

Romania se raporteaza evident la AGRI ca un stat fondator al proiectului. Trebuie subliniat ca Nabucco ramane pentru noi un proiect majoritar major si nu exista nicio relatie de concurenta intre AGRI si Nabucco, dimpotriva. Am subliniat intotdeauna caracterul lor complementar si speram ca si Nabucco sa progreseze foarte rapid. In fapt, sunt pasi recent in acest sens de finantare a sa. Sprijinim activ ambele proiecte care se inscriu pe linia Coridorului sudic al Uniunii Europene.

Domnule Aurescu, care este stadiul negocierilor romano-americane in privinta amplasarii de elemente ale scutului antiracheta american pe teritoriul Romaniei?

Pot sa va spun cu exactitate care este stadiul proiectului bilateral romano-american si de asemenea cred ca este important de subliniat care este conexiunea cu evolutiile care speram sa fie pozitive si clare la summitul NATO de la Lisabona referitor la sistemul NATO antiracheta. In ceea ce priveste negocierile romano-americane, am avut deja doua runde negocieri desfasurate in conditii foarte bune in care am inregistrat progrese substantiale. Urmatoarea runda de negocieri va avea loc, maine, 17 septembrie, la Bucuresti (interviul a fost realizat pe 16 septembrie - n.r.) si speram ca pana la summitul de la Lisabona sa avansam spre un stadiu final al acestui proiect.

S-au mai schimbat datele problemei? Ultima data era vorba de trei baterii a cate opt rachete interceptoare.

Sigur, aceastea sunt aspectele tehnice care au fost enuntate de la bun inceput si nu am ajuns sa finalizam toate aceste detalii tehnice si nici macar procesul stabilirii locatiei de pe teritoriul Romaniei nu este inca finalizat. Pentru acest lucru este un grup de lucru comun si sunt foarte multi parametri tehnici luati in considerare. Ce pot sa va zic este ca deocamdata suntem in grafic.

Cate runde de negociere vor avea loc?

Este greu de spus cate runde de negociere vor fi pentru ca niciodata nu poti sa stabilesti dinainte cate intalniri vor fi sau de cat timp va fi nevoie pentru a finaliza o astfel de negociere. Sunt totusi aspecte cu un grad foarte mare de complexitate din punct de vedere tactic si juridic. Vom respecta graficul stabilit si poate chiar il vom devansa in relatia bilaterala. La Lisabona va fi oricum luata o decizie in ceea ce priveste instalarea sistemul NATO antiracheta si va avea ca model proiectul american propus de administratia Obama. Exista toate premisele pentru o decizie pozitiva si in perioada imediata de dupa summit sa inceapa si discutiile cu caracter tehnic in care se va vedea exact si care vor fi costurile in interiorul NATO si ce vor trebui sa stabileasca in continuare aliatii.

Stim ca acest proiect nu va implica costuri pentru Romania?

In ceea ce priveste costurile ale acordului bilateral romano-americana, partea americana suporta toate cheltuielile referitoare la costurile interceptorilor, la amplasarea acestora in Romania, la transportul acestora si alte cateva costuri. Bineinteles ca si partea romana va avea unele costuri care vor fi mult mai mici decat cele ale partii americane. Vom avea o viziune mai ampla a costurilor imediat ce se va decide asupra locatiei amplasarii.

In cadrul acestor negocieri pentru scut, intra si altele referitoare la achizitionarea de avioane americane multirol de catre Romania?

Nu sunt teme care au legatura intre ele. Cele doua dosare nu sunt conexate. Discutiile despre scut sunt atat de concentrate, incat expertii care vin la Bucuresti sunt mandatati sa discute numai aceste chestiuni.

Ce ne puteti spune despre initiativele Romaniei la Bruxelles in favoarea integrarii in UE a Republicii Moldova. Ce proiecte are in desfasurare Romania peste Prut?

Sunt mai multe proiecte ale Romaniei in acest sens. As aminti aici initiativa Romaniei pe care a avut-o pentru a crea un Grup de sprijin pentru actiunea europeana a Republicii Moldova, proiect lansat in ianuarie 2010 si care s-a intalnit deja de doua ori, ultima data in iunie. Urmeaza ca o noua intalnire sa aiba loc la Chisinau pe 30 septembrie si speram intr-o participare cat mai ridicata din punct de vedere european la aceasta reuniune. Aceasta actiune are ca scop degajarea ideilor si initiativelor europene de promovare si stimulare a apropierii dintre Republica Moldova si UE. Sigur ca exista deja o serie de procese care s-au declansat. Este vorba despre negocierile privind Acordul de asociere la UE a R. Moldova care s-au lansat in ianuarie, sunt discutii referitoare la liberalizarea regimului de vize, dialog lansat in iunie, de asemenea se fac demersuri pentru redactarea unei foi de parcurs necesara pentru pregatirea inceperii negocierilor Chisinau-Bruxelles privind Acordul cuprinzator si aprofundat de liber schimb. Romania sprijina aceste initiative, atat prin expertiza pe care o oferim partii de peste Prut direct si prin actiunile pe care le derulam la Bruxelles.

Domnul presedinte Basescu a declarat in urma cu cateva saptamani la reuniunea ambasadorilor ca diplomatii romani de la posturi trebuie sa explice exact in tarile unde de afla care sunt interesele Romaniei fata de Republica Moldova. Se conformeaza acestia?

Da, se conformeaza acestei sarcini de actiunea diplomatica si lucrurile aceastea incep sa fie intelese in UE. Este firesc ca R. Moldova si acest guvern european sa fie sprijine pentru a avansa reforma interna atat de necesara care a fost stopata pe tot parcursul perioadei de guvernare comuniste iar aspiratiile Chisinaului de intrare in UE sunt intampinate cu o deschidere din ce in ce mai mari in capitalele Europei .

Credeti ca fara acest guvern de coalitie proeuropeana, R. Moldova isi va mai putea continua drumul spre UE?

Este foarte foarte important ca guvernarea proeuropeana sa continue si ca la Chisinau sa existe un guvern care sa poata gestiona atat aceste procese interne de reforma, cat si capacitatea de a gestiona banii europeni, asa cum rezolta din dicutiile pe care le-am avut cu tot mai multi interlocutori europeni. Bani care sunt alocati tocmai pentru aceste procese de reforma.

Exista deja la nivel de promisiune din partea mai multor state, in special europene, un ajutor de circa doua miliarde de euro.

Da, intr-adevar exista un ajutor consistent. Putem spune ca Romania este pe cel mai important plan din punct de vedere bilateral al acestui ajutor prin cele 100 de milioane de euro pe patru ani care urmeaza sa ajunga la Chisinau.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din imediata vecinatate a granitelor si ne referim aici la cele din Ungaria, Serbia (Voivodina si Valea Timocului), Bulgaria si Ucraina?

Am avut de curand o intalnire aici la Bucuresti cu reprezentantii comunitatii romanesti din Ungaria si am discutat cu ei care sunt problemele concrete pe care le intampina in pastrarea identitatii culturale, religioase si lingvistice in Ungaria. De asemenea, sunt co-presedintele Comitetului bilateral pe problemele de minoritati inca de anul trecut, un mecanism care propune solutii concrete la nivel de guverne pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Principala problema pe care reprezentantii romanilor din Ungaria mi-au semnalat-o in contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie in ceea ce priveste conducerile autoguvernarilor minoritatilor din Ungaria este chestiunea asa-numitului „etno-business“. Si anume ca exista anumite portite procedurale, si anumite persoane care nu fac parte din minoritatea romaneasca din Ungaria dar care folosesc aceste brese in incercarea de a constitui autoguvernari in orase sau zone unde nu se gaseste o comunitate romaneasca. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar il pune la dispozitia minoritatilor din aceste autoguvernari.

Ati discutat cu reprezentati maghiari ceva in sensul reprezentarii parlamentare a romanilor?

Chestiunea aceasta a „etno-business-ului“ si reprezentarea in autoguvernari, precum si reprezentarea romanilor in Parlamentul maghiar sunt chestiuni care se gasesc de foarta multa vreme pe agenda Comitetului bilateral pe probleme de minoritati si ne-am ridicat de fiecare data pe acest subiect cu partea ungara si suntem incurajati de faptul ca exista in acest moment un proiect de lege aprobat de principalul partid de guvernamant din Ungaria, Fidesz, care se gaseste in procedura de dezbatere parlamentara care prevede si posibilitatea reprezentarii parlamentare pentru prima oara in Parlamentul de la Budapesta a comunitatilor etnice. Speram ca acest proiect sa se adopte si sa permita o reprezentare legitima a comunitatii romanesti acolo.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din Serbia si ne referim aici pe de o parte la cea din Voivodina, acolo unde romanii sunt recunoscuti si beneficiaza de mai multe drepturi si cea din Valea Timocului, acolo unde acestia au primit recent printr-un artificiu al Serbiei denumirea de „vlahi“ si sunt tratati ca minoritate separata fata de cea romaneasca?

Noi intotdeauna am respins aceasta diferentiere intre cele doua parti ale aceleasi comunitatii romanesti din Serbia. Demersuri sau facut si in plan bilateral si in cadrul organizatiilor internationale relevante. Fara indoiala, as mentiona aici demersul facut de ministrul Baconschi, cand a vizitat in iunie Serbia si a mers pentru prima oara intr-o comunitate romaneasca in zona de nord-est a acestei tari. Exista mesaje pe care le transmitem constat partii sarbe in acest sens si vom folosi si Comisia mixta pentru minoritati si incercam sa organizam o a doua sesiunea dupa intalnirea de anul trecut. Sun progrese care trebuie sa fie facute in ceea ce priveste pastrarea identitatii nationale culturale si lingvistice a romanilor din Serbia si speram ca partea sarba va sustine aceste demersuri pentru ca iata Belgradul va incepe curand si procesul oficial de aderare a Serbiei la UE. La Consiuliul Afacerilor Generale (CAGRE - n.red.) desfasurat pe 13 septembrie am propus, alaturi de alti reprezentati ai unor state, ca la Consiliul din octombrie, sa fie luata decizia de a propune Comsiei Europene sa emita avizul procedural necesar pentru admiterea cererii Serbiei de care aceasta tara a facut-o in decembrie 2009 si evident ca in proces de aderare vor trebui indeplinite cu strictete toate conditionalitatile si criteriile politice. Evident ca in randul celor politice se gaseste si criteriu protectiei adecvate a persoanelor care apartin minoritatilor nationale.

Ce ne puteti spune despre situatia romanilor din Bulgaria. Se va implica statul roman pentru interesele acestora?

Evident ca statul roman se implica. Chestiunile sunt abordate si in plan bilateral si exista aceasta preocupare si pentru romanii din Bulgaria care practic reprezinta o punte de legatura intre cele doua tari . Exista si actiuni concrete in desfasurare. Intentionam sa sprijinim un program pilot de clase pentru invatarea limbii romane, impreuna cu deschiderea sau redeschiderea unor institutii de limba romana din partea statului bulgar. Exista si un proces de a incuraja comunitatea romana din Bulgaria de a participa la slujbe in limba romana pentru ca si identitatea religioasa joaca un rol extrem de important. Este vorba de acele localitati unde exista un numar important de etnici romani. De asemenea, intentionam sa sprijinim ziarele de limba romana si distribuirea ziarelor romanesti in Bulgaria. Speram ca si contactele de la nivel inalt vor aduce progrese in perioada urmatoare.

Ce masuri se vor lua pentru pastrarea identitatii romanilor din Bucovina de Nord, astazi inglobata in teritoriul Ucrainei?

Este iarasi o chestiune importanta de pe agenda noastra, nu numai a MAE, dar si Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni (DRRP). Exista si aici o Comisie mixta romano-ucrainean ca urmare a Tratatului din 1997 si exista un angajament inca din perioada preelectorala din partea actualului presedinte Viktor Ianukovici de a promova o initiativa legislativa pentru folosirea limbii minoritatilor in Ucraina.

Voiam sa va intrebam despre centrul de refugiati de la Timisoara si daca aveti statistici referitoare la cati oameni au beneficiat de avantajele acestui centru si care sunt planurile de viitor pentru acesta? Stim ca este singurul din Europa.

Nu este doar singurul din Europa, ci este si primul din lume. Este proiectul pilot al Romaniei in materie de protectie a refugiatilor si este foarte cunoscut in mediile internationale ca fiind un proiect de referinta pentru ca pana la urma este unul creat de Guvernul roman impreuna cu Agentia ONU pentru Refugiati si Organizatia Mondial pentru Migratii. Din noiembrie 2008, atunci cand a inceput efectiv sa functioneze, si pana in prezent, prin centru au trecut circa 600 de persoane care s-au aflat intr-o prima faza intr-o tara de azil. Rolul acestui centru este de a-I gazdui temporar pana la sase luni, capacitatea sa fiind de 200 de locuri in prezent, pana cand procedura de relocare este finalizata. Mai precis, pana cand dosarele de azil sunt acceptate in statele in care au fost depuse cum ar fi SUA, Canada, state din nordul Europei, tari care au politica de relocare finala.

Se pot accesa fonduri europene pentru acest proiect?

Aici este o chestiune foarte interesanta iar noi incercam sa propunem acest centru nu numai ca un centru pilot al ONU, dar si la nivelul UE, entitate care este in curs de a proiecta propria politica a refugiatilor. Acest centru ar putea fi folosit ca model pentru multiplicarea acestor tipuri de centre in alte state UE. De exemplu, Slovacia are un astfel de centru temporar, dar si alte state intentioneaza sa foloseasca modelul de la Timisoara. Acest centru din Romania ar putea fi conectat cu politica europeana de azil care este in curs de elaborare. Romania este de asemenea unul dintre putinele state care are o politica proprie de relocare finala. Noi am inceput acest program in urma cu un an si avem o cota aprobata printr-o hotarare de Guvern de 40 de refugiati pe an pentru un proiect de trei. Anul acesta avem un numar de 40 de refugiati birmanezi care au intrat in Romania si in procesul de relocare finala. Datorita acestor lucrurile, Romania trebuie sa devina o voce puternica in Europa in materie de politica pentru refugiati.

Pe ce proiecte se concentreaza Romania la Marea Neagra? Cat de interesata este Romania de Sinergia Marii Negre, Strategia UE pentru Dunare sau proiecte energetice Nabucco si AGRI?

Sigur, exista aceasta dimensiune a securitatii energetice despre care am vorbit, dar ea nu se opreste aici si are legatura si cu relatiile Romaniei cu statele din Asia centrala si Caucazul de Sud. Ma refer aici la state precum Kazahstan sau Turkmenistan vizavi de care Romania nu are numai interese legate doar de Nabucco si AGRI, dar si de utilizarea viitorului terminal de gaz lichefiat (LNG) de la Constanta al carui studiu de fezabilitate speram ca va fi gata pana la finele anului. De asemenea, avem in vedere si proiecte legate de aducerea de petrol din aceste zone inspre Europa. Este vorba de Pan-European Oil Pipeline (PEOP) care este de asemenea in atentia noastra. Exista insa si alte dimensiuni importante la Marea Neagra. Sigur, Strategia pentru Dunare este conectata si la Marea Neagra, dar este o strategie care va fi concentrata in special pe regiunea dunareana si dezvoltarea statelor riverane la Dunare.

Are Romania o strategie de interconectare a Sinergiei Marii Negre si Strategia UE pentru Dunare?

Cu siguranta aceasta va fi pasul urmator. Exista pe agenda Parlamentului European si pentru o Strategie europeana a Marii Negre. Sinergia Marii Negre nu cred ca a intrat intr-un con de umbra, ci ea se gaseste intr-o relatiei de complementaritate cu Parteneriatul Estic. Cele doua strategii avanseaza impreuna si Romania lucreaza foarte aplicat pentru a folosi aceste instrumente. Dincolo de Sinergia Marii Negre, Strategia europeana a Dunarii si Parteneriatul Estic exista si alte initiative precum Euroregiunea Marii Negre care este o initiativa de cooperare a autoritatilor locale al carei secretariat este la Constanta si care are tot felul de proiecte interesante pe care speram ca, dupa trecerea dificultatilor financiare, sa le amplificam. Exista de asemenea Organizatia Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN), initiativa a careia conducere va fi preluata de Romania la 1 ianuarie 2011. Atunci vom incerca sa impulsionam cooperarea la Marea Neagra. Exista de asemenea si preocuparea pentru zona de securitate la Marea Neagra iar Romania are o pozitie buna in aceasta forma de cooperare regionala care se cheama BlackSeaFor, acolo unde Romania a preluat conducerea operationala a acestei initiative. Putem vorbi si de operatiunea navala Black Sea Harmony care este operatiunea-sora, daca ii putem zice asa, a Active Endeavour din Marea Mediterana, dar este o operatiune initiata de Turcia la care Romania a aderat si care are un obiect de activitate comun, dar in Marea Neagra. Black Sea Harmony este o operatiune conectata cu NATO. Deci iata, exista foarte multe fronturi de lucru si vom face in curand legat de Sinergia Marii Negre, forumul ONG-urilor de la Marea Neagra si va fi cea de a treia editie a acestei formule de cooperare.

Cum comentati actualele relatii cu Rusia dupa ultimul episod tensionat. Mai este programata vizita ministrului Lavrov in Romania?

A fost o invitatie care s-a adresat la un moment dat pentru participarea la reuniunea diplomatiei, eveniment care s-a consumat, dar din motive de agenda nu s-a produs. Există preocuparea pentru a realiza contacte la nivel ministrilor de Externe sI speram ca aceastea sa fie materializate. Din punctul nostru de vedere avem toata deschiderea de a avea o relatie cat se poate de firească ca intre doua state care se respectă reciproc, avand in vedere ca avem sI multe interese în comun în special in zona economica, sI nu numai.

Ce ne puteti spune despre numarul de locuri rezervat Romaniei in cadrul noului serviciu diplomatic al UE?

Este un proces in plina desfasurare, practic sunt cinci procese paralele care se desfasoara in acest moment. Ceea ce s-a anuntat ieri (numirea unui ambasador al UE la Tokyo - n.red.) a fost un rezultat partial din cadrul primului proces. Era vorba de selectatia a 32 de sefi de delegatii ale UE in diverse state si s-a anuntat un numar de 26 de persoana care a obtinut aceste posturi. Procesul se afla in curs. Mai exista un concurs pentru 81 de posturi in interiorul acestor delegatii ale UE. De asemenea, mai exista un concurs pentru 10 pozitii de top management in centrala Serviciului de Actiune Externa a UE. Mai exista 22 de pozitii pentru presedintiile grupurilor de lucru si altele. Deci, procesul este de abia la inceput dar continuam eforturile pentru a obtine a reprezentare echilibrata in serviciul Serviciului de Actiune Externa. Daca ne uitam la lista castigatorilor acestor posturi, majoritatea provin din randurile Comisiei Europene si a Consiliului european, practic sunt oameni cu „experienta de Bruxelles“. Cred ca a contat in procesul de selectie expertiza acumulata in, sa spunem, cunoasterea birocratiei de la Bruxelles. Avem candidati foarte buni iar in etapele urmatoare sa ne regasim in aceasta structura intr-o proportie echilibrata. Trebuie sa se tina cont ca Romania este totusi a saptea tara a marime a UE iar diplomatia romana este cunoscuta ca fiind una redutabila in spatiul UE si nu numai. Avem de asemenea cumulata expertiza pe multe spatii si domenii care sunt de interes direct pentru UE, despre multe dintre ele chiar am discutat in acest interviu. Mai cred ca este acest lucru a fost inteles in urma demersurilor noastre la Bruxelles. Romania, ca si toate statele noi trebuie sa aiba locuri in acest serviciu pentru ca aceasta sa fie asumat de toata lumea inca de la bun inceput.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010100449588/Interviu/La-summitul-de-la-Lisabona-dorim-sa-avansam-spre-un-stadiu-final-al-scutului-antiracheta.html

Guns N’Roses - de la nervi, la extaz muzical

2010-09-23T02:29:00.000-07:00

Cu toţii am visat, încă de cånd eram puştani şi ascultam piesele Guns N’Roses pe la sfårşitul celebrelor casete video de după Revoluţie care păstrau la finalul lor cåteva clipuri de la MTV, că vom ajunge să îi vedem în carne şi oase pe Axl şi Slash. Pentru unii, această dorinţă a devenit realitate la show-ul incendiar de marţi seară pus la cale de Axl&Co. E adevărat că majoritatea „bătrånilor pistolari“ sunt acum retraşi la „pensie“ sau pe la formaţii rock cu o notorietate mai mică şi că în locul lor solistul vocal şi-a adunat o gaşcă nouă, dar nu mai puţin talentată. În ciuda acestor cårcoteli, Axl Rose şi ceilalţi au avut o prestaţie foarte bună în faţa celor cåtorva zeci de mii de romåni strånşi să le audă melodiile pentru a reedita o perioadă sau măcar cåteva momente ale vieţii stråns legate de cåntecele celor de la Guns. Lumea a început să ia cu asalt parcarea Romexpo încă de pe la orele 20:30, însă rockerii americani, ca orice trupă cu pretenţii, şi-au permis luxul să vină cu aproape două ore mai tårziu. Pånă şi trupa care trebuia să facă încălzirea publicului, canadienii de la Danko Jones, au urcat pe scenă cu o întârziere demnă de un tren personal, cam cu o oră şi jumătate faţă de ora iniţială la care erau programaţi.

„Copiii lu’ Dracula“

Pe la orele 22:00, locul special amenajat pentru concert a devenit un orăşel cosmopolit cu vreo 30.000 de spectatori destul de iritaţi de întårzierea rockerilor de la Guns N’Roses, înjurånd probabil în toate limbile pămåntului după mimica feţelor. Pe la un 22:20 un sunet anunţa „scandalul“ care stătea să înceapă. După ce şi-a primit porţia de huiduieli pentru întårziere, Axl a deschis balul cu melodia „Chinesse Democracy“, piesă care dă şi numele ultimului lor album, lansat în noiembrie 2008. Uşor surprinşi de costumaţia de cowboy texan cu care Axl a apărut pe scenă purtånd pălarie, ochelari, sacou şi blugi rupţi în genunchi, romånii au uitat repede gustul amar al aşteptării şi s-au pus pe dansat şi cåntat, bineînţeles alături de „blonda lichidă“ din dotare. Atmosfera s-a încins imediat după cea de-a doua piesă cånd publicul a fost invitat în altă „junglă“ decåt cea cotidiană prin afirmaţia „You’re in the jungle, Transylvania! You’re gonna die!“. Imediat, din public a venit şi comentariul taxator: „Americanii ... ăştia ne ştiu numai de copiii lu’ Dracula!“.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010092349153/Monden/Guns-NRoses-de-la-nervi-la-extaz-muzical.html

„În Marea Neagră s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi“

2010-08-19T01:42:00.000-07:00

Interviu cu dr. Peakall şi dr. Parsons de la Universitatea din Leeds

În urmă cu circa două săptămåni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat råu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decåt cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest råu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.
În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul „Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Parsons, doi dintre cercetătorii care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr. Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă de Piri Resis. Redăm în continuare dialogul purtat cu cercetătorii britanici:

- Vor fi publicate rezultatele acestei cercetări?

- Da. Absolut toate detaliile acestui proiect de cercetare vor fi publicate în numerele următoare al prestigiosului „Jurnal de Geologie“.

- Îmi puteţi spune ce alte râuri există sub diferite mări şi cum se formează? Sunt ele formate de curenţi de apă mai denşi/reci/săraţi?

- Râurile de sub mări sunt canale care pot ajunge la lungimi de mii de kilometri, circa 100 de metri adâncime, cu o lăţime de câţiva kilometri şi pot purta volume de nămol, nisipuri, sare sau poluanţi în bazinele adânci ale oceanelor. Privite de sus, acestea (râurile subacvatice - n.r.) arată aproape identic cu râurile care curg pe suprafaţa solului, cu foarte multe curbe şerpuite. Există numeroase sisteme de canale submarine în oceanele lumii, dar şi unele aflate la gurile Amazonului, Indusului sau Mississippi, unde volume mari de sedimente alunecă pe panta continentală chiar în adâncurile mărilor. De asemenea, râurile pot fi rezultatul unor alunecări submarine de teren. Aceste canale sunt formate de către curenţi de apă mai denşi pe fundul mării, la care se adaugă concentraţii mari de nămol şi sare.

- Ne puteţi preciza după ce principiu curg aceste râuri?

- Curgerea lor este rezultatul activităţii forţei gravitaţionale exercitate asupra diferenţei de densitate, care poate fi produsă de concentraţii mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenţi de gaze care se mişcă foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice - n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere.

- Ce speraţi să descoperiţi despre aceste râuri?

- Toată munca anterioară a condus la concluzia că aceste canale submarine funcţionează la fel ca râurile de pe uscat şi depozitează nămol şi nisip în aceeaşi manieră ca şi cele normale: „dacă arată la fel, funcţionează la fel“. Mai multe investigaţii recente de laborator au dezvăluit că lucrul acesta ar putea să nu fie adevărat, ele arătând că acei curenţi din curbele formate de aceste râuri se pot răsuci în direcţii opuse, în comparaţie cu cele din râurile de suprafaţă. Am măsurat forma canalelor, cum se schimbă şi am examinat detaliat cursul lor pentru prima dată. Pentru acest lucru am folosit un submarin cu propulsie autonomă. Acest „autosubmarin“ este o adevărată capodoperă şi are un sistem propriu de măsurat (a costat circa un milion de lire sterline şi este un vehicul de 4 metri lungime). De asemenea, submarinul are amplasată o cameră de viteză care ne permite să măsurăm în detaliu curgerile din interiorul canalelor. Aceste date ne vor ajuta apoi să prestabilim mai exact evoluţiile din cadrul acestor canale şi să analizăm legătura dintre acestea şi depozitele produse. Un exemplu ar fi o mai bună predicţie care ar fi cheia în îmbunătăţirea extracţiei din largul mărilor a petrolului şi a gazelor naturale, acolo unde forările individuale pot costa peste 100 milioane de dolari americani.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081947695/Actualitate/In-Marea-Neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse-de-hidrocarburi.html

vezi si: http://roncea.ro/2010/08/19/cercetatori-care-au-descoperit-fluviul-subacvatic-urias-din-marea-neagra-in-exclusivitate-pentru-curentul-dr-peakall-si-dr-parsons-%E2%80%9Ein-marea-neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse/

Moscova ripostează înspre Bucureşti prin „007“

2010-08-17T12:46:00.000-07:00

Pe fundalul tensiunilor create între SUA şi Rusia pe tema amplasării elementelor scutului antirachetă în zona tradiţională a brâului de securitate al Rusiei, denumit în termeni militari „glacis strategic“, România a devenit automat un stat mult mai „interesant“ pentru serviciile speciale ruse, care nu ezită să desfăşoare acţiuni specifice în România, dar şi să reclame eventuale „acţiuni ostile“ ale României chiar în inima Moscovei, de unde, susţine presa rusă, „un stat membru NATO încearcă să obţină informaţii militare“. Deşi astfel de cazuri de prindere a spionilor care folosesc haina diplomatică se rezolvă pe canale şi în circuite închise, departe de ochii presei, de data aceasta Rusia a ales să mediatizeze cazul secretarului I al Ambasadei României la Moscova pentru a plăti astfel o poliţă pentru expulzarea în mai 2009 a trei agenţi ruşi de la Ambasada din Bucureşti. Informaţia arestării celor trei spioni ruşi la Bucureşti a „transpirat“ în presă prin intermediul unui raport întocmit de către ambasadorul austriac la Bucureşti, Martin Eichtinger, datat cu 14 mai, către centrala MAE austriac. În documentul respectiv, diplomatul scria după o întâlnire la Cotroceni a preşedintelui Traian Băsescu cu ambasadorii acreditaţi în România că „relaţia cu Rusia a fost afectată recent şi de scandalul de spionaj, şi de expulzarea a trei angajaţi ai Ambasadei ruse la Bucureşti“. Reamintim că dezvăluirile acestea au fost făcute în contextul scandalului de spionaj în care cetăţeanul român Floricel Achim, subofiţerul care lucra la Divizia 1 Infanterie „Dacica“ a Ministerului Apărării Naţionale, a fost arestat şi condamnat la 12 ani de închisoare după ce a fost prins vânzând informaţii militare cetăţeanului bulgar Zikolov Marinov care, la rândul său, le înmâna reprezentanţilor ataşaturii militare ucrainene la Bucureşti. Ceea ce nu a apărut în dosarul acelui scandal este implicarea în această afacere a celor trei cetăţeni ruşi la care preşedintele făcea referire, diplomaţi din cadrul Ambasadei ruse care au fost nevoiţi să părăsească România. De asemenea, raportul relevă faptul că preşedintele Traian Băsescu se aştepta ca Moscova să riposteze în legătură cu expulzarea diplomaţilor săi, iar momentul se pare că a fost ales precis de serviciile secrete ruse, imediat după scandalul similar cu SUA. „Rusia a devenit, în ultima vreme, tot mai agresivă în păstrarea şi apărarea sferei sale de influenţă. Relaţia cu Rusia a fost afectată recent şi de scandalul de spionaj, şi de expulzarea diplomaţilor săi“, spunea în mai 2009 preşedintele României în faţa ambasadorilor UE.

Lovitură la Washington, via Bucureşti

Acest episod mediatizat intens de către mass-media rusă cu materiale furnizate de către Serviciul Federal de Securitate rus (FSB) survine la mai puţin de o lună după cel mai mare scandal de spionaj de la sfârşitul Războiului Rece dintre SUA şi Rusia, atunci când FBI a arestat 11 spioni care lucrau pentru Moscova. Conform serviciilor speciale americane, aceştia aveau misiuni de a aduna date despre armele nucleare ale Americii şi de a încerca să penetreze mediile politice influente de la Washington. Acest scandal a fost o lovitură de imagine dată Rusiei, deoarece arestarea spionilor ruşi a survenit imediat după vizita din luna iunie a preşedintelui rus Dimitri Medvedev în SUA.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081847594/Actualitate/Moscova-riposteaza-inspre-Bucuresti-prin-007.html

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081847641/Actualitate/Oficial-FSB-Grecu-a-fost-arestat-pe-16-aprilie-vezi-video.html

http://www.ziuaveche.ro/servicii-secrete/gabriel-grecu-secretarul-1-al-ambasadei-romaniei-la-moscova-retinut-de-fsb-pentru-spionaj

Tomac: România are o obligaţie enormă faţă românii din afara graniţelor

2010-08-12T03:48:00.000-07:00

Politica României faţă de diaspora românească a devenit un instrument de succes în ultimii ani sub conducerea şefului Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRRP), secretarul de stat Eugen Tomac. În deschiderea celei de-a X-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvorul Mureşului, judeţul Harghita, Tomac a vorbit despre importanţa redării încrederii românilor de peste hotare în statul român. „România are o obligaţie enormă faţă de românii de pretutindeni“, a declarat Tomac, citat de Mediafax. Demnitarul român a mai adăugat că dezbaterile de la acest eveniment sunt deosebit de importante, ele generând idei pentru noi proiecte destinate românilor aflaţi peste hotare. „De foarte multe ori românii de peste hotare se întreabă dacă au vreo obligaţie faţă de România. Noi le spunem că nu au o obligaţie faţă de România, că România are o obligaţie enormă faţă de ei. În schimb, românii din afara şi din interiorul graniţelor au o obligaţie faţă de românitate, iar noi trebuie să respectăm ambiţia şi hotărârea cu care generaţii întregi de români aflaţi peste hotare s-au ambiţionat să păstreze vie identitatea românească“, a spus Eugen Tomac.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081247398/Actualitate/Tomac-Romania-are-o-obligatie-enorma-fata-romanii-din-afara-granitelor.html

Furtună peste Prut: Republica Moldova, între România şi Rusia

2010-08-11T03:43:00.000-07:00

În contextul frământărilor politice de la Chişinău, acolo unde Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) pare să se destrame sub spectrul certurilor tot mai intense şi frecvente dintre Marian Lupu (liderul Partidului Democrat şi propunerea iniţială a AIE pentru preluarea preşedinţiei) şi actualul premier, Vladimir Filat (liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova), situaţia ţării devine tot mai incertă. În cadrul acestor discuţii divergente apare şi preşedintele Parlamentului şi liderul interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu (preşedintele Partidului Liberal), al cărui decret privind declararea Zilei Ocupaţiei Sovietice a stârnit discordie în sânul Alianţei, precum şi un embargo economic ca măsură represivă din partea Moscovei, care s-a materializat în blocarea exporturilor de vin moldovenesc către Rusia, notează Stratfor, citată de Mediafax. Agenţia americană de analiză notează că R. Moldova ar putea deveni următoarea ţintă a Rusiei, subliniind că diviziunile din cadrul coaliţiei de guvernământ ar putea fi folosite de Rusia în scopul creşterii influenţei sale asupra Chişinăului. Stratfor scrie că Rusia este interesată în eliminarea elementelor proeuropene de peste Prut, în contextul în care discuţiile despre rezolvarea dosarului transnistrean au reînceput între Ucraina prorusă a lui Ianukovici şi Rusia condusă de preşedintele Dmitri Medvedev. În opinia analiştilor, România joacă un rol secundar în această bătălie care se prefigurează deasupra Chişinăului.

Inexactităţi analitice

Stratfor identifică două variante asupra cărora Rusia şi Ucraina şi-au dat mâna. Prima se referă la faptul că Rusia - cu ajutorul Ucrainei - s-ar putea implica în această problemă pe termen scurt în încercarea de a aduce Transnistria sub controlul Chişinăului. Cea de-a doua face referire la hegemonia Rusiei asupra Transnistriei printr-o divizare a Republicii Moldova, fără însă a controla efectiv Republica Moldova. În ecuaţia acestei divizări a Republicii Moldova pe care analiştii de la Stratfor încearcă s-o creioneze, România este văzută şi ea ca o ţară care urmăreşte controlul asupra Republicii Moldova. Ca explicaţie a acestei teorii este folosit incorect mesajul preşedintelui Băsescu, care ar fi declarat recent că România şi Republica Moldova se vor uni, fără a specifica faptul că liderul de la Cotroceni a mai adăugat că lucrul acesta se va face numai în cadrul Uniunii Europene şi nu va fi o „preluare ostilă“, aşa cum încearcă analiştii de la Stratfor să pună problema. Mai mult, aceştia consideră că România, după alegerile prezidenţiale din Rusia, urmează „o politică agresivă“ la adresa Republicii Moldova, iar Ucraina este, chipurile, forţată să mute în privinţa Transnistriei sub ameninţarea unor revolte ale românilor din Bucovina de Nord, teritoriu care aparţine astăzi Ucrainei. Mai mult, Stratfor concluzionează că politica Bucureştilor ar fi divizat cetăţenii de peste Prut între Ucraina şi România, care aleg ca teritoriul din dreapta Prutului să rămână independent. De asemenea, analiştii de la Stratfor susţin varianta că rezolvarea dosarului transnistrean depinde numai de interesele alianţei economice dintre Germania şi Rusia şi de cât de mult doreşte Moscova să îşi promoveze interesele la Chişinău, în coasta Uniunii Europene. Analiza Stratfor privind posibilitatea unui deranj al românilor din Bucovina de Nord, teritoriu care aparţine în prezent Ucrainei, reia o teză mai veche lansată la finele lunii iunie de către expertul internaţional James George Jatras, directorul adjunct al Institutului American din Ucraina, şi doctorul Serge Trifkovici, în cadrul unei mese rotunde desfăşurate la Kiev. Aceştia au susţinut atunci că preşedintele României iniţiază o nouă campanie pentru o posibilă anexare a teritoriilor Moldovei şi Ucrainei. „Modalitatea în care autorităţile de la Bucureşti au început să formuleze prezentările culturale, scopurile naţionale şi interesele de stat ale României face această ţară un vecin ostil şi potenţial periculos pentru Ucraina, Moldova şi alte ţări din vecinătate“, a afirmat atunci Trifkovic. Mai mult, aceasta conţine şi „teoriile moldovenismului“ primitiv formulate de comuniştii lui Voronin.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081147325/Actualitate/Furtuna-peste-Prut-Republica-Moldova-intre-Romania-si-Rusia.html

Basarabia, Unirea şi agenţii Moscovei (II)

2010-08-10T02:25:00.000-07:00

„Rapoarte secrete“ scoase de la naftalina lui Voronin Ivanciuc invocă în „Caţavencu“ rapoarte „secrete“ ale SIS-ului moldovenesc - de extracţie fesebistă, materiale publicate de fapt, iniţial, în „Moldova Suverană“, oficiosul comuniştilor lui Voronin. Miza dezinformării transpiră prin toţi porii aşa-zisei anchete. Se ştie că din nicio instituţie rapoartele secrete nu pleacă singure, către public. Aşa-zisele rapoarte reprezentau în fapt intoxicări livrate cu scopul conspirării „noului val“ de „rândunici“ (lastocika) lansate şi dirijate către teritoriul României.
Exact acum un an, în august 2009, SIS-ul din Moldova lansa un aşa-zis material-bombă, de fapt un fâs ce făcea parte dintr-o serie de materiale „informative“ cică, privind asociaţiile de basarabeni din România. „Lucrarea“ SIS se intitula: „Asociaţiile tinerilor basarabeni din România cu referinţă la implicarea României în afacerile interne ale Republicii Moldova prin organizarea şcolilor de vară din România, 2009“ şi a fost trimis de pe o adresă de mail fictivă - studentbas@ yahoo.co.uk şi semnat de Asociaţia basarabenilor din România, Organizaţia Studenţilor Basarabeni şi Liga Studenţilor Basarabeni.
Evident, niciuna dintre cele 3 asociaţii nici măcar nu exista. Materialul SIS-ului nu era primul de acest tip, ci a venit după altele două, apărute în decursul anului 2009. Primul a apărut în ziarul „Moldova Suverană“, în data de 18 iunie 2008, şi avea următorul titlu: „Studenţii din Republica Moldova - o pradă uşoară pentru serviciile secrete din România“, fiind „semnat“ anonim, ca în revistuţele lui Vadim Tudor, Tribunul homosexualilor, de „Un grup de tineri, studenţi în România“.
Al doilea a apărut în data de 13 martie 2009, a fost trimis de pe aceeaşi adresă de mail ca ultimul, studentbas@yahoo. co.uk, de către Asociaţia Basarabenilor din România şi adresat SRI, SIE, Preşedinţiei României, ONG-urilor studenţilor basarabeni din România şi mass-mediei din România şi Moldova.
În toate aceste materiale, se susţine că studenţii basarabeni din România, în mare parte lideri şi membri ai unor asociaţii anoste, care se ocupă în principal cu chefuri şi petreceri, ar fi fost racolaţi de SRI şi SIE, instruiţi de politicieni români şi finanţaţi de anumite instituţii ale statului român în vederea promovării unor idei unioniste, ceea ce ar reprezenta un atac la statalitatea Republicii Moldova.
În principal însă materialele emanate de la SIS-ul lui Voronin reprezentau de fapt un atac la adresa României şi a instituţiilor acesteia, a Preşedintelui României, Traian Băsescu, şi mai ales la adresa secretarului de stat, şefului Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP), Eugen Tomac, şi a altor oficialităţi din România.
SIS-ul face o trecere în revistă a tuturor asociaţiilor de basarabeni din România, a liderilor acestora şi a unor fictive activităţi pro-unire întreprinse de ei, trecuţi la un fel de index de „trădători de ţărişoară“. Este exceptată o singură organizaţie de fixarea la stâlpul infamiei, LSB Bucureşti, inclusă în LSB România, liderul acestor două asociaţii nefiind menţionat în materialele în care sunt trecuţi, practic, toţi oengiştii de pripas basarabeni.
Din cele trei materiale ale SIS livrate opiniei publice, anul trecut - via „Moldova Suverană“ a lui Voronin -, lipseau tocmai acele noi personaje, devenite active după o perioadă de conservare şi înmugurire, apoi introduse în circuitul activ. Noii operativi, conspiraţi în fel şi chip, ba ca „noi patrioţi“, ba ca „noi legionari“, ba ca „noi golani“, cu un discurs înşelător cu adresabilitate pe segmentul naţionalist românesc - o zonă a idiosincraziilor agenţilor ruşi, care au gonflat mereu aria „naţionalistă“ românească, mai degrabă precară, pentru a-şi justifica probabil activitatea.
Toate datele prezentate în maniera clasică a metodologiei „dezinformării gri“ erau vechituri, poveşti vechi de ani de zile, întoarse din condei, istorii gonflate artificial, tocmai în scopul inventării unor aşa-zise acţiuni agresive ale Bucureştiului împotriva Chişinăului. În realitate lucrurile au stat şi stau tocmai invers. Nu ei au fost penetraţi de noi, ci viceversa. Dacă la un moment dat existau aproape 4.000 de firme ale unor cetăţeni originari din Moldova, cu activitate bogată în România (la propriu), în ce priveşte penetrarea capitalului românesc la Chişinău raportul era de 1 la 1.000, ca proporţie.

de George Roncea

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081047273/Actualitate/Basarabia-Unirea-si-agentii-Moscovei-II.html

Vuvuzele antiromanesti din presa romaneasca - Hotnews si Catavencu

2010-08-09T02:07:00.000-07:00

Basarabia, Unirea şi agenţii Moscovei de la Bucureşti (I)

În luna ianuarie a anului 2009 „Curentul“ publica un material intitulat „Vântu îşi bagă coada în coaliţia de guvernare“, în care se menţiona coliziunea dintre interesele lui Vântu în Republica Moldova şi persoana, indezirabilă pentru SOV, a secretarului de stat MAE, fost consilier al preşedintelui Băsescu pentru românii din diaspora, Eugen Tomac. Acesta era atacat în defunctul „Cotidianul“, pe de o parte, din cauza faptului că acesta era privit ca un apropiat al preşedintelui Băsescu, iar pe de altă parte, deoarece Vântu urma să se intromisioneze la Chişinău, iar Tomac îi stătea în cale, deoarece „omul preşedintelui“, cum scria cu năduf condeierul lui Vântu, se află pe un post-cheie pe relaţia cu Republica Moldova, iar una printre principalele sale atribuţiuni este relaţia cu Chişinăul.
Vântu începuse încă de pe atunci să dea târcoale Chişinăului şi, aşa cum a dezvăluit „Curentul“ în premieră, la vremea aceea, intenţiona să-şi deschidă încă o televiziune de latrină, care să verse zoaie zilnic în capul basarabenilor, aşa cum o face RealitateaTV, dejecţia presei româneşti. Latrina tv a lui Vântu de la Chişinău s-a numit Publika TV, o televiziune cu nume rusesc, cu programe în limba rusă şi cu o „vedetă“ tot rusoaică, care nu a reuşit nici până acum să buchisească limba română, deşi s-a dus personal Sergiu Toader până la Chişinău, alături de Hurezeanu pentru a o învăţa să aglutineze şi altceva decât lătrături ruseşti pe post.
Miza făkăturii tv a lui Vântu este campania electorală din toamna acestui an, unde acesta speră să joace un rol, urmând apoi să ciugulească nişte contracte de la viitoarea conducere a Moldovei. Televiziunea sa de la Chişinău este însă deja falimentară, ca şi toate celelalte componente media ale Trustului SOV. O altă falimentară fiţuică a lui Vântu -“ Caţavencu“ - se propteşte acum, din nou, la un an de la atacul din „Cotidianul“, în persoana lui Eugen Tomac. Nu este omis, desigur, mai ales Traian Băsescu, dar apare şi o ţintă nouă, preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, un apropiat al preşedintelui Băsescu.
Materialul a fost lansat zilele trecute pe piaţă de Cornel Ivanciuc, iar conţinutul ne readuce aminte persistenţa activităţii acestuia pe coordonatele intoxicării şi dezinfomării, calităţi preţuite, se pare, în cadrul Trustului lui Sorin Ovidiu Vântu.

de George Roncea

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010080947224/Actualitate/Basarabia-Unirea-si-agentii-Moscovei-de-la-Bucuresti-I.html

HotNews - goarna intereselor Budapestei

Interesele Executivului de la Budapesta sunt mai nou purtate în presa centrală de la Bucureşti prin intermediul unor mijloace mass-media cu un rating mare, precum portalul de ştiri HotNews. Dacă premierul ungar Viktor Orban încearcă să pună botniţă mass-mediei ungare printr-o serie de legi care vor permite un control mult mai mare al statului asupra funcţionării televiziunilor şi radiourilor de stat, măsură dur criticată chiar de jurnaliştii ungari şi media internaţională, se pare că interesele Executivului maghiar sunt bine reprezentate de jurnaliştii români. Odată cu instalarea la cârma guvernului ungar a premierul Viktor Orban, Ungaria şi-a declarat deschis apetenţa pentru oferirea cetăţeniei ungare pentru etnicii maghiari care trăiesc în afara graniţelor, circa cinci milioane de oameni. Declaraţii în acest sens au fost făcute inclusiv cu ocazia vizitelor oficiale sau private ale unor lideri politici de la Budapesta în România, printre care îi amintim pe vicepremierul maghiar Semjen Zsolt, ministrul de Externe - Janos Martonyi, sau chiar premierul Viktor Orban. Într-un articol publicat ieri de către un jurnalist de etnie maghiară al HotNews, Attilo Biro, acesta îi îndeamnă pe maghiari să meargă în consulatele Ungariei de pe teritoriul României şi să ceară „re-naturalizarea“ lor. Acest beneficiu le-ar putea garanta doritorilor ridicarea restricţiilor de muncă în state din vestul Europei precum Germania, Marea Britanie sau Franţa, dar şi pentru a se îmbarca cu destinaţia SUA fără vize după ce Washington le-a ridicat în noiembrie 2008 pentru cetăţenii unguri. „Restricţiile pot fi ocolite de etnicii maghiari din România care, din 2011, au posibilitatea de a obţine cetăţenia maghiară şi un paşaport. Spre deosebire de România, Ungaria nu are restricţii pentru forţa de muncă în aceste ţări“, ne anunţă HotNews.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010080947188/Actualitate/HotNews-goarna-intereselor-Budapestei.html

Anchetă româno-israeliană în cazul prăbuşirii elicopterului de la Fundata

2010-07-27T14:15:00.000-07:00

Autorităţile de la Tel-Aviv au declanşat o anchetă de proporţii vizavi de prăbuşirea luni după-amiază a unui elicopter israelian de tip CH 53 care participa la exerciţiul aerian comun româno-israelian Blue Sky 2010. Din primele investigaţii, incidentul s-ar fi produs după ce elicopterul a pierdut legătura radio cu centrul de raportare control al exerciţiului. Forţele Aeriene Israeliene (IDF) au trimis ieri-dimineaţă două avioane de tip Hercules, având 86 de pasageri, printre care se numără medici, rabini, precum şi militari dotaţi cu câini de căutare, în scopul de a oferi ajutor în cazul elicopterului militar prăbuşit în zona Fundata-Zărneşti. În urma accidentului, şase militari israelieni şi unul român şi-au pierdut viaţa. Numele militarului român a fost făcut public imediat după accident. Potrivit MApN, la bordul elicopterului prăbuşit se afla şi căpitanul Ştefan-Claudiu Dragnea, în vârstă de 31 de ani, încadrat la Statul Major al Forţelor Aeriene. Potrivit cotidianului „Haaretz“, numele celor şase militari israelieni sunt: lt.-col. (rez.) Avner Goldman (48 de ani) din Modiin, lt.-col. Daniel Shipenbauer (43) din Kiron, mr. Yahel Keshet (33) din Hatzerim, mr. Lior Shai (28) din Tel Nof, lt. Nir Lakrif (25) din Tel Nof şi serg. Oren Cohen (24) din Rehovot. Referitor la eventualitatea găsirii vreunui supravieţuitor, purtătorul de cuvânt al IDF şi cel care conduce ancheta din România, Avi Benayahu, citat de portalul ynetnews.com, a declarat că „este foarte greu să existe supravieţuitori în cazul unui astfel de accident“.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010072846685/Actualitate/Ancheta-romano-israeliana-in-cazul-prabusirii-elicopterului-de-la-Fundata.html

Mihai Eminescu, în faţa plutonului de execuţie al extremiştilor unguri din Miercurea Ciuc

2010-07-23T10:38:00.001-07:00

După venirea la putere în Ungaria a Cabinetului Viktor Orban, care are ca deziderat guvernarea „întregii populaţii maghiare din lume“, tendinţele extremiste şi revanşarde au reîncolţit energic în mintea organizaţiilor de extremă dreapta din această ţară, cu ramificaţii puternice în statele vecine. În atare condiţii, o parte a maghiarilor din Miercurea Ciuc a decis că poetul naţional Mihai Eminescu trebuie înlăturat din nomenclatorul străzilor din acest oraş, pe motiv că ar fi fost „hungarofob“ şi „xenofob“. Iniţiatorul acestui proiect este Csibi Barna, unul dintre liderii organizaţiei extremiste Plutonul Secuiesc al Batalionului Wass Albert al Gărzii Maghiare. Ideea nu este una nouă, numai că de data aceasta Csibi Barna a reuşit să adune o listă cu 1.900 de semnături de la cetăţenii oraşului pentru a depune, în aceste zile, toate documentele la registratura Primăriei Miercurea Ciuc, în vederea schimbării numelui străzii, din „Mihai Eminescu“ în „Atilla“ - „ultimul şi cel mai puternic rege al hunilor’’ susţin ei.

Poetul naţional, judecat pe stradă

Ideea aceasta nu este una nouă şi s-a născut undeva la finele lunii mai a acestui an. Pentru a-şi atinge scopul, extremistul Csibi Barna se foloseşte de o breşă din cadrul legislaţiei locale care permite, la Capitolul VII, art. 109, alineatul 2, ca un proiect de hotărâre să fie înaintat de unul sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot, dacă este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din populaţia cu drept de vot a unităţii administrativ-teritoriale respective. În colectarea de semnături, Noua Gardă Maghiară (organizaţie interzisă prin lege în Ungaria) s-a aliat cu o altă organizaţie extremistă numită Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, grupare al cărei nume face trimitere la organizarea administrativ-teritorială a Ungariei Mari. Mai mult, acest demers este încurajat şi de autorităţile locale, funcţionari ai statului român, precum viceprimarul municipiului Miercurea Ciuc, Antal Attila, şi primarul Raduly Robert Kalman, care au dat dispoziţie ca fiecare locuitor de pe strada Mihai Eminescu să fie consultat dacă este sau nu de acord cu schimbarea denumirii.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010072346523/Politic/Mihai-Eminescu-in-fata-plutonului-de-executie-al-extremistilor-unguri-din-Miercurea-Ciuc.html

Europa se teme de „invazia moldovenilor“, nu de cea a ruşilor

2010-07-20T09:38:00.000-07:00

Presa europeană a declanşat o adevărată campanie mediatică la adresa României vizavi de politica Bucureştiului de a acorda cetăţenia română locuitorilor de peste Prut, dar nu pare îngrijorată de recentele declaraţii ale cancelarului german, Angela Merkel, care negociază retragerea trupelor ruse din Transnistria în schimbul unui ajutor pentru ca Rusia să scape de regimul obligatoriu al vizelor impus de UE. Importante reviste şi cotidiene sunt preocupate mai mult de o „invazie a moldovenilor“, ţară care numără circa patru milioane de locuitori, dar nu sunt deloc îngrijorate de un exod în Europa al unei populaţii de 145 milioane de oameni, atât cât numără Federaţia Rusă. Cel mai recent atac în această chestiune a venit ieri din partea cotidianului naţionalist italian „Il Giornale“, deţinut de familia premierului italian, Silvio Berlusconi, personaj politic aflat, în sondaje, într-o scădere irecuperabilă de popularitate. Preşedintele Traian Băsescu „păcăleşte“ Uniunea Europeană, acordând paşapoarte româneşti la sute de mii de moldoveni care vor putea circula liber în spaţiul UE, scrie publicaţia italiană „Il Giornale“, notând că, fără să ştie, UE are neoficial 28 de state membre. „Până acum, politica Bucureştiului a oferit documentul magic (paşaport - n.r.) la peste 120.000 de moldoveni. Dar este doar începutul. Pentru a accelera oferirea de paşapoarte, Bucureştiul a deschis noi consulate la Bălţi şi Cahul. Totul este pregătit pentru miracolul menit să ofere Italiei şi Uniunii Europene 800.000 de turişti indezirabili, în căutare de locuri de muncă sau activităţi infracţionale“, precizează „Il Giornale“. Pe de altă parte, cancelarul german, Angela Merkel, i-a propus Rusiei în schimbul retragerii trupelor din Transnistria ca UE să strângă legăturile cu aceasta şi să liberalizeze regimul vizelor, anunţa ieri Radio Polonia. Acest lucru va înlesni accesul cetăţenilor ruşi pe teritoriul UE, în ciuda faptului că Rusia se confruntă cu probleme de infracţionalitate mult mai mari decât Republica Moldova, iar populaţia Federaţiei Ruse este de circa 36 de ori mai mare decât a R. Moldova.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010072046315/Actualitate/Europa-se-teme-de-invazia-moldovenilor-nu-de-cea-a-rusilor.html

Gary Moore - spectacol, fantezie, maiestrie

2010-07-19T00:59:00.000-07:00

MAE va zbura cu low-cost şi va renunţa la „taximetrie“

2010-07-12T11:06:00.000-07:00

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) condus de ministrul Teodor Baconschi a făcut ieri o amplă trecere în revistă a reuşitelor în plan diplomatic realizate de instituţia pe care o conduce, remarcând faptul că România trece printr-un moment dificil din punct de vedere economic, realitate pe care diplomaţia română încearcă să o depăşească. Şeful MAE a explicat că ministerul pe care îl are în subordine doreşte să devină „campion în reducerea masei salariale“, care va scădea cu 35%, iar pentru acest lucru se fac momentan simulări. „Ministerul de Externe a operat deja o serie de reduceri de personal şi de cheltuieli materiale. De exemplu, am solicitat încă de acum câteva luni tuturor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare stabilirea unor măsuri pentru reducerea cu 20% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii în structura bugetară pe 2010. În urma acestor măsuri, se poate realiza o reducere a cheltuielilor de 1.273.459 de dolari, respectiv de 564.772 de euro“, a declarat Baconschi, ieri, într-o conferinţă de presă de bilanţ la şase luni de mandat. El a mai adăugat că noua organigramă a ministerului va cuprinde trei portofolii de secretari de stat şi mai puţine funcţii de conducere, iar aceste aspecte vor fi discutate în şedinţa de Guvern de săptămâna viitoare. În aceeaşi schemă de reducere, Baconschi a mai explicat ca delegaţiile româneşti care se deplasează în străinătate nu vor mai beneficia de transport din partea ambasadelor. „Am reuşit să aplicăm - nu ştiu dacă peste tot - o regulă care deja apăruse pe hârtie, şi anume că ambasadele noastre să nu mai facă servicii gratuite de taximetrie pentru numeroasele delegaţii române care se deplasează în străinătate“, a mai spus Baconschi. De asemenea, diplomaţii români vor călători de acum în străinătate şi cu ajutorul zborurilor low-cost, iar telefonia mobilă a fost deja restricţionată sub forma unor abonamente şi servicii mai ieftine. Începând de ieri, MAE are şi o nouă identitate vizuală care s-a materializat într-un rebranding şi într-un nou „facelift“ al site-ului instituţiei.

Republica Moldova, prioritară

În ceea ce priveşte liniile politicii externe, Teodor Baconschi a spus că Republica Moldova rămâne o prioritate pentru România, iar ţara noastră va sprijini energic integrarea Chişinăului în rândul capitalelor europene. Şeful MAE a evidenţiat eforturile pentru deschiderea recentă a celor două consulate generale ale României la Cahul şi Bălţi. În toamna acestui an, este posibil ca la Chişinău să fie deschis şi un Institut Cultural. Răspunzând la o întrebare adresată de ziarul „Curentul“, Teodor Baconschi ne-a declarat că este posibil ca odată cu vizita din toamnă a cancelarului german Angela Merkel să fie semnat un parteneriat strategic între România şi Germania, pe fondul creşterii substanţiale a schimburilor comericale din cele două ţări. Baconschi a mai adăugat că atenţia României se îndreaptă în special către statele din zona Caucazului, acolo unde România are interese strategice de natură energetică, oferind spre exemplu proiectul energetic tripartit AGRI, semnat între România, Azerbaidjan şi Georgia. De asemenea, Baconschi a menţionat importanţa unui parteneriat strategic cu Turcia, pentru care deja se lucrează la o Declaraţie Politică şi un Plan de acţiuni.

vezi si: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=44383&idlnk=2&cat=4

"Nus" SOV si angajamentele sale la Securitate

2010-07-11T09:13:00.000-07:00

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu a semnat un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, dosarul figurind ca inchis in 1988, cu numele conspirativ “Nuş”, după cum rezultă dintr-o serie de documente din ceea ce pare să fie dosarul personal. Un fost ofiţer de Securitate confirmă că Vântu a fost racolat în penitenciar, unde executa o pedeapsă pentru delapidare, şi preluat după eliberare în reţeaua unui ofiţer din Roman, oraşul unde SOV locuia înainte de 89. HotNews.ro şi Revista Kamikaze au realizat o incursiune în trecutul ascuns al celui despre care se spune că a schimbat soarta alegerilor prezidenţiale din 2009. Din documente şi mărturii rezultă că SOV a fost infractor de drept comun arestat în '82 pentru delapidare, turnător la Securitate racolat în '83 şi bişniţar pitoresc în Roman după eliberare, din '85, până la Revoluţie. După, îl găsim tot aproape de foşti ofiţeri de Securitate, antrenaţi în afaceri complexe. Contactat în două rânduri, la începutul şi la sfârşitul investigaţiei, Sorin Ovidiu Vântu a precizat că îşi rezervă dreptul de a avea o reacţie după publicarea materialului.O serie de documente din Dosarul Personal arată că Sorin Ovidiu Vântu a fost racolat de Securitate la 28 de ani, în aprilie 1983, în timp ce executa, la penitenciarul Bacău, o pedeapsă de cinci ani de închisoare pentru delapidare. Direcţia a IV-a Contrainformaţii i-a deschis Dosarul Personal cu nr. 8046. Direcţia a IV-a se ocupa, între altele, cu recrutarea informatorilor din rândul puşcăriaşilor.

Potrivit raportului cu propunerea de recrutare, semnat de ofiţerul Constantin Stănescu, Vântu este ales dintr-un număr de patru candidaţi. Ofiţerul îl califică drept "cel mai corespunzător", observă că "dispune de posibilităţi de informare în rândul deţinuţilor de pe punctul de lucru" şi notează că are "un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ". Într-un alt raport de verificare, este descris ca "un element disciplinat care regretă fapta comisă, dovedindu-se recuperabil pentru
societate".

mai mult la: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7566833-trecutul-ascuns-lui-sorin-ovidiu-vntu-povestea-informatorului-nus.htm

Ungaria foloseşte dublu standard în chestiunea dublei cetăţenii pentru etnicii maghiari

2010-06-29T13:55:00.000-07:00

Noua politică externă a Ungariei promovată de Cabinetul premierului Viktor Orban: de negare a momentului Trianon şi de acordare în masă a cetăţeniei ungare etnicilor maghiari din ţările vecine pentru a reaprinde ideea autonomiei teritoriale, administrative şi culturale. Acest deziderat al Budapestei este promovat într-o notă ambiguă menită să deruteze statele vecine pe teritoriul cărora există comunităţi importante de etnici maghiari. În urmă cu circa două săptămâni, vicepremierul ungar, Semjen Zsolt, aflat într-o vizită oficială în România, declara la Sfântu Gheorghe că Executivul de la Budapesta sprijină dezideratul autonomiei teritoriale a comunităţii maghiare din Secuime. Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă comune desfăşurate la sediul MAE împreună cu şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, ministrul ungar de externe, Janos Martonyi, a declarat că legea dublei cetăţenii, adoptată la finele lunii mai de către Parlamentul Ungariei, nu este legată de chestiunea autonomiei teritoriale.
„Legea nu are absolut nimic în comun cu problemele teritoriale. Acordarea cetăţeniei nu se va face în mod global, ci în mod individual. În aplicarea aceste legi vom respecta toate prevederile internaţionale“, a afirmat ieri ministrul ungar de externe, Janos Martonyi.

continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010063045483/Actualitate/Ungaria-foloseste-dublu-standard-in-chestiunea-dublei-cetatenii-pentru-etnicii-maghiari.html

vezi si: http://www.adevarul.ro/international/Baconschi-_-Nu_vrem_cetatenie_ungara_pe_criterii_etnice_0_289171657.html

De ce avem nevoie de parteneriat strategic cu Germania?

2010-06-29T13:52:00.000-07:00

In urma cu 70 de ani, Romania si Germania semnau, la 27 mai 1940, un acord economic extrem de important denumit generic “Pactul Petrol-Armament”. In cadrul acestei intelegeri, Romania isi punea la dispozitia Germaniei importantele rezerve de petrol necesare realizarii planului de razboi al celui de-al Treilea Reich, pentru a primi in schimb armament german cu care ar fi trebuit sa faca fata intrarii ulteriorare in cel de al Doilea Razboi Mondial. Mai tarziu, 4 decembrie 1940, cele doua state incheiau pe o durata de zece ani “Acordul economic romano-german”.

Importanta acestor momente a fost data de faptul ca Germania devenea partenerul economic numarul unu al Bucurestilor. La mai bine de 70 de ani de la acele evenimente, Institutul Naţional de Statistică (INS) ne-a anuntat, la finele acestei saptamani, ca Germania a devenit cel mai important partener comercial al României în primul trimestru al acestui an. Transpunand in cifre aceste realitati economice, Germania in cadrul schimburilor comerciale cu Romania o pondere de aproximativ 19% in structura exporturilor si de 17% in structura importurilor.

Ca sa fie si mai exacti, cei de la INS ne-au mai spus ca romanii exporta in Germania in special produse ce tin de industria auto printre care se numara seturi de fise pentru bujii, fire, cabluri, conductori, piese si accesorii auto, autoturisme dar si nave. Daca in urma cu 70 de ani vandeam petrol si derivate petroliere catre Germania, acum am ajuns sa exportam produse finite iar autoturismul Dacia Logan a ajuns sa fie una dintre cele mai bine vandute masini din aceasta tara.

In plan economic, Romania a devenit o tara extrem de atractiva pentru investitiile germane. Printre motive se pot numara modernizarea economiei romanesti, fondurile de la Uniunea Europeana pe care Romania urmeaza sa le acceseze pana in anul 2013 , interesul firmelor germane pentru cooperarea in productie si faptul ca aproximativ 50 % din populatie are o varsta sub 40 de ani, alcatuind un segment ce poate sa fie calificat si recalificat pentru noile cererei ale economiei. De asemenea, odata cu inceperea demersurilor pentru dezvoltarea Strategiei UE pnetru Dunare, germanii constientizeaza din ce in ce mai mult avantajele utilizarea caii navigabile Dunare-Rin-Main, precum si oportunitatile oferite de acest spatiu economic. La randul sau, Oficiului Federal de Statistica (un INS in varianta germana) a observat o crestere de 8% a exporturilor romanesti pe piata germana in 2009 in raport cu anul anterior. Mai mult, aceasta crestere a venit si pe fondul unui an de plina criza economica. Aceasta situatie a fost favorizata si de faptul ca pe teritoriul Romaniei, functioneaza deja cu succes companii precum Drexlmayer (cu cinci fabrici – 18.000 de angajati), INA Schäffler (peste 3000 de angajati), Continental (peste 2200 angajati) sau Preh GmbH.

mai mult: http://karadeniz-press.ro/kara/category/editoriale/

Voronin, în turbare: „Basarabia nu a aparţinut niciodată României“

2010-06-28T13:34:00.000-07:00

Fostul preşedinte comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat ieri că Basarabia nu a aparţinut niciodată României, lansând simultan un atac la adresa preşedintelui acesteia, Traian Băsescu. „Decretul lui Ghimpu a apărut la puţin timp după ce Băsescu a spus că trupele militare ruseşti din Transnistria sunt o ameninţare pentru România. Aşa că Ghimpu nu a emis de capul lui acest decret. Băsescu a băut whisky şi a spus ceva, iar Ghimpu apare cu decretul. Noi cât am fost la guvernare nu am ascultat de nimeni şi am apărat interesele naţionale“, a declarat Voronin, care a felicitat jurnaliştii cu ocazia „Zilei eliberării de sub ocupaţia româno-burgheză“, potrivit ediţiei electronice a cotidianului „Jurnal de Chişinău“. Într-o nouă tentativă de negare a adevărului, Voronin a mai împrăştiat puţin venin: „Basarabia nu a aparţinut niciodată României. Acesta este adevărul, restul sunt speculaţii“. Dar atacurile şefului comuniştilor nu s-au oprit aici. Următoarea ţintă a discursului lui Voronin au fost organismele internaţionale despre care a spus că nu sunt decât „forţe tenebre, care fugăresc Alianţa pentru Integrare Europeană“. Prima instituţie la adresa căreia Voronin şi-a lansat sarabanda de critici a fost Consiliul Europei. „Unde este «madame» (Josette) Durieux? Oare le este indiferent ceea ce se întâmplă în Republica Moldova? Nu, ei sunt anticomunişti şi dau undă verde actualei guvernări să facă ce vrea. Nu le pasă că ceea ce face ea este anticonstituţional. Celor din AIE li se dă bani din exterior şi de aceea sunt fugăriţi din urmă. Sunt nişte forţe tenebre. Aceşti lideri nu hotărăsc nimic. Ce să mai vorbeşti, dacă unul ia decizii fără să aibă certificat de la doctor“, a vituperat Voronin.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010062945419/Actualitate/Voronin-in-turbare-Basarabia-nu-a-apartinut-niciodata-Romaniei.html

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010062945421/Actualitate/Romania-va-deschide-la-inceputul-lunii-iulie-Consulatele-de-la-Cahul-si-Balti.html

Viktor Orban nominalizează un spadasin la conducerea Ungariei

2010-06-24T07:32:00.000-07:00

Premierul ungar Viktor Orban pregăteşte terenul pentru preluarea tuturor funcţiilor-cheie din Ungaria de către subalternii săi politici, scria ieri agenţia de ştiri Bloomberg, care preciza că noua funcţie vizată este cea de preşedinte. Pentru atingerea acestui deziderat, Orban l-a nominalizat ieri pentru ocuparea fotoliului de preşedinte al Ungariei din partea Fidesz, pe fostul vicepreşedinte al Parlamentului European, Pal Schmitt, politician care şi-a depus recent demisia din funcţia de conducere ocupată anterior în Legislativul European. Reamintim că în locul său vicepreşedinte al PE a fost ales europarlamentarul român Laszlo Tokes, propunere care a venit din partea partidului aflat la guvernământ în Ungaria, Fidesz. Este foarte probabil ca demisia lui Schmitt să fi venit tocmai pe fondul unor promisiuni politice făcute de către Viktor Orban, acesta oferindu-i în schimb fostului vice al PE tocmai funcţia de preşedinte al Ungariei. De asemenea, partidul de guvernământ Fidesz care a preluat puterea în luna aprilie are majoritate de două treimi în parlament. Astfel, Schmitt nu va avea probleme în a prelua funcţia de preşedinte de la actualul lider Laszlo Solyom, al cărui mandat va expira la 4 august. Preşedintele Ungariei este ales de parlament cu 386 de locuri, iar votul va avea loc la 29 iunie. „Este solemn, chiar o datorie onorabilă să fii primul cetăţean al Republicii, şi Viktor Orban crede că Pal Schmitt poate şi chiar îşi va exercita această datorie onorabil“, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului ungar, Peter Szijjarto. Schmitt, în vårstă de 68 de ani, va fi atåt candidatul Fidesz, cåt şi al aliaţilor creştin-democraţi. Specialist în economie, Schmitt a fost campion olimpic la scrimă în 1968 şi 1978, precum şi campion mondial în 1970 şi 1971.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010062445202/In-lume/Viktor-Orban-nominalizeaza-un-spadasin-la-conducerea-Ungariei.html

MAE face presiuni asupra Serbiei pentru respectarea drepturile românilor

2010-06-18T04:02:00.000-07:00

Deşi relaţiile romåno-sårbe se bucură de un înalt grad de prietenie, autorităţile sårbe continuă politica discreţionară vizavi de romånii din Valea Timocului, în număr de circa 250.000. După ce au fost numiţi „vlahi“, într-o încercare de rupere a legăturilor cu romånii din nordul Serbiei, din Voivodina, pentru a nu3le fi acordate drepturile de care se bucură orice minoritate naţională din Serbia, romånii timoceni nu au fost catalogaţi ca minoritate naţională şi, în consecinţă, au fost privaţi de învăţămånt sau activităţi culturale şi religioase în limba maternă. La alegerile Consiliului naţional al minorităţilor, reprezentanţi ai romånilor din Timoc au denunţat presiunile autorităţilor sårbe, precum şi o serie de nereguli grave de organizare, dar şi interogarea de către poliţie a unor membri ai comunităţii din diferite localităţi,

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061844975/Actualitate/MAE-face-presiuni-asupra-Serbiei-pentru-respectarea-drepturile-romanilor.html

Extremistul Laszlo Tokes a ajuns numărul doi în Legislativul european prin lobby-ul Ungariei

2010-06-15T13:33:00.000-07:00

Culmea ironiei mandatului de europarlametar şi-a găsit expresia ieri în alegerea eurodeputatului romån Laszlo Tokes la insistenţele Ungariei. După 20 de ani de discursuri revanşarde şi acţiuni anti-romåneşti, atåt în ţară, cåt şi la Bruxelles, în sfârşit revizionismul maghiar a ajuns la conducerea Parlamentului European. Circul „democratic“ din Legislativul european a continuat când eurodeputatul Laszlo Tokes a fost ales, ieri, în funcţia de vicepreşedinte al PE, ca unic candidat, la propunerea partidului de guvernământ din Ungaria - Fidesz, condus de premierul Viktor Orban, iniţiatorul legii acordării dublei cetăţenii pentru ungurii din afara graniţelor. Tokes va ocupa astfel locul lăsat liber de europarlamentarul ungur Pal Shmitt, fost vicepreşedinte al PE. Decizia ca Laszlo Tokes să îl înlocuiască pe Pal Schmitt a fost luată, săptămâna trecută, de grupul Partidului Popular European (PPE) din care fac parte PDL şi UDMR. Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi „pentru“, 168 „împotrivă“ şi 287 de abţineri, după mai multe şedinte de vot cauzate de probleme tehnice în condiţiile în care normal este ca mai mulţi candidaţi să concureze pentru acest post.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061644852/Politic/Extremistul-Laszlo-Tokes-a-ajuns-numarul-doi-in-Legislativul-european-prin-lobby-ul-Ungariei.html

SUA atrage atenţia asupra necesităţii reformelor draconice în Romånia

2010-06-14T14:09:00.000-07:00

Dacă săptămåna trecută ziarul „Curentul“ scria că politicienii romåni au „fost traşi de urechi de Europa“, cu prilejul discursului susţinut în Parlamentul naţional de către polonezul Jerzy Buzek, şeful Legislativului European, ieri, a venit råndul Statelor Unite să ne atragă atenţia în legătură cu necesitatea administrării de către guvernanţi a „medicamentelor cu gust rău“ pe care romånii trebuie să le înghită pentru revigorarea economiei. Astfel, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat, ieri, la Academia Romånă, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice romåno-americane, că redresarea economiei romåneşti este în interdependenţă totală cu următoarele măsuri draconice pe care cabinetul Boc urmează să le aplice. „După Revoluţia din 1989, cu sprijinul Statelor Unite, prin aderarea sa la NATO şi UE, şi cu sprijinul altor aliaţi occidentali, Romånia a început să-şi dezvolte o economie pe care o poate susţine prin forţe proprii. Acesta este principalul scop al deciziilor dureroase pe care actualul guvern romån le va lua în următoarele zile. Aşa cum a declarat preşedintele Parlamentului European, aflat aici, în Bucureşti, săptămåna trecută, Romånia trebuie „să îşi vindece economia, iar pentru a face acest lucru, trebuie să luăm medicamente care au un gust rău, dar care sunt necesare“. Oficialul american a mai adăugat că pentru creşterea investiţiilor străine în Romånia este nevoie de o bună funcţionare şi transparenţă a sistemul juridic, care „să fie lipsit de corupţie şi de un guvern care ia decizii previzibile şi raţionale“. Gitenstein a mai remarcat faptul că doar 22% din populaţia Romåniei lucrează în sectorul privat faţă de 43% în Germania sau 40% în Slovenia, fapt ce ne plasează în coada clasamentului european, cu doar jumătate de procent în faţa Republicii Moldova, care abia acum începe să îşi dezvolte economia de piaţă.

continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061544763/Actualitate/SUA-atrage-atentia-asupra-necesitatii-reformelor-draconice-in-Romania.html

Europa îi trage de urechi pe corigenţii politici de la Bucureşti

2010-06-09T12:52:00.000-07:00

În ciuda circului pe care pseudoopoziţia a încercat să îl ofere cu ocazia discursului susţinut ieri în Parlamentul României de către şeful legislativului european, Jerzy Buzek, oficialul de la Bruxelles a criticat în termeni duri situaţia de mizerie în care se zbate clasa politică dâmboviţeană. Parlamentarilor români li s-a spus de către Buzek că ar fi cel mai indicat să lase luptele politice în care toată ziua sunt angrenaţi pe la televiziuni şi să pună mâna să dea dovadă de leadership şi să promoveze măsurile corecte, slujindu-şi ţara şi uitând de beneficiile pe termen scurt, de partid. „Este răspunderea noastră şi răspunderea dvs. ca membri ai Parlamentului României să mergem mai departe pe calea reformelor necesare în toate statele membre în prezent“, a spus Buzek. El a continuat să vorbească despre cum se vede situaţia economică a României de la Bruxelles, avertizând totodată că ţara noastră se află în acelaşi scenariu cu Grecia şi dacă nu va exista consens politic pentru implementarea de reforme draconice, situaţia ar putea deveni catastrofală, angrenând România în spirala falimentului.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061044619/Actualitate/Europa-ii-trage-de-urechi-pe-corigentii-politici-de-la-Bucuresti.html

România, prinsă la mijloc în disputa turco-israeliană

2010-06-09T02:20:00.000-07:00

Pe fondul tensiunilor tot mai crescute dintre Israel şi Turcia din cauza blocadei pe care Tel-Avivul o menţine asupra Fâşiei Gaza, României riscă să fie angrenată într-o situaţie foarte delicată, în contextul în care Bucureştii au relaţii diplomatice excelente cu ambele state. Cotidianul israelian „Jerusalem Post“ a scris ieri că avioanele de luptă israeliene s-ar putea antrena în spaţiul aerian al Romaniei, ţara noastră urm‚nd să înlocuiască Turcia, după ce, din cauza tensionării relaţiilor, deoarece Ankara a refuzat să mai permită forţelor aeriene israeliene să desfăşoare exerciţii în spaţiul aerian turc. Ideea nu este una nouă, fiind discutată între diplomaţiile israeliană şi românească încă din luna aprilie, când ministrul israelian de Externe, Avigdor Lieberman, s-a aflat la Bucureşti. În ultimele luni, ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a declarat în repetate rânduri că ţara sa ar dori să reînnoiască un acord semnat în 2006, care permite avioanelor de luptă israeliene să se antreneze în spaţiul aerian al României. Forţele Aeriene Israeliene (IAF) au trimis în România avioane pentru antrenament, în 2007, şi plănuiesc să îşi trimită din nou flota la sf‚rşitul acestui an.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010060944557/Actualitate/Romania-prinsa-la-mijloc-in-disputa-turco-israeliana.html

Naţionalismul revizionist - noul deziderat extern al Budapestei

2010-06-07T09:04:00.000-07:00

Autorităţile de la Budapesta au decis recent că soluţia salvării ţării de la criza care bântuie economia Ungariei şi care riscă să angreneze adânci nemulţumiri şi mişcări sociale este reînvierea naţionalismului. De câteva luni, programele anticriză vin în plan secund, deoarece guvernul premierului Viktor Orban este mult mai preocupat de construirea unei politici externe foarte agresive, care riscă să arunce în aer relaţiile bilaterale ale Ungariei cu statele vecine pe teritoriul cărora locuiesc importante comunităţi maghiare. Această politică aleasă de principalul partid de la guvernare, Fidesz, condus de Orban, are şi o prelungire în practică, Jobbik (partid de extremă dreaptă), formaţiune ai cărei membri se îmbracă în uniforme similare celor ale forţelor paramilitare naziste. Aceştia pot fi văzuţi defilând la fiecare manifestare naţionalistă a Jobbik, în frunte cu liderul Vona Gabor, dar şi cu cei trei europarlamentari care reprezintă acest partid în Parlamentul European. Una dintre primele măsuri ale noii puteri de la Budapesta a fost adoptarea de către Parlamentul ungar, pe 26 mai, a legii privind obţinerea cetăţeniei ungare de către maghiarii care locuiesc în afara hotarelor. Această lege a creat o reacţie adversă în rândul ţărilor cu o numeroasă comunitate de etnici maghiari, cum ar fi Cehia, Slovacia, Serbia sau România, potrivit Karadeniz Press. Noul act normativ nu dă drept de vot acestora şi nici dreptul de a beneficia de sistemul social şi de pensii din Ungaria. În speţă, doritorii nu vor purta decât numele de cetăţean maghiar, nebeneficiind de avantajele oferite de statul maghiar.

Revizionismul pentru renaşterea naţională

Reacţiile statelor vecine nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Astfel, premierul slovac, Robert Fico, a declarat imediat după adoptarea legii că „dubla cetăţenie contravine organizaţiilor internaţionale“. „Revizionismul şi naţionalismul ungar au devenit politicile oficiale la Budapesta“, a adăugat el. Ca răspuns, autorităţile de la Bratislava au precizat că slovacii de origine maghiară care cer cetăţenie ungară o vor pierde automat pe cea slovacă.
Pe acelaşi ton, preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, şi premierul Jan Fischer au criticat, la finele săptămânii trecute, legea ungară a unităţii naţionale, spunând că ea desconsideră Tratatul de pace de la Trianon, care a marcat destrămarea Imperiului Austro-Ungar, scrie agenţia cehă de presă CTK. Voci contradictorii s-au auzit şi de la Bucureşti, unde preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, Titus Corlăţean, a declarat că legea dublei cetăţenii, adoptată de Legislativul de la Budapesta, este „discriminatorie“ pe baze etnice, iar majoritatea de dreapta din Ungaria „pune în discuţie“ sistemul de pace de la Trianon constituit după Primul Război Mondial prin legea privind Ziua Unităţii Naţionale, stabilită pentru 4 iunie, aceeaşi zi în care delegaţia maghiară a semnat Tratatul de la Trianon care consfinţeşte actualele graniţe ale ţării.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010060744440/Actualitate/Nationalismul-revizionist-noul-deziderat-extern-al-Budapestei.html

L-au făcut pe Macedonski poet de limbă slavă

2010-06-01T14:35:00.000-07:00

Prin anii 1950 ruşii se străduiau să demonstreze că limba română este de origine slavă, pentru a-şi justifica oarecum trupele care staţionau în România. Ei voiau să impună forţat faptul că limba româna ar deriva din cea rusă. Exemplu: cuvântul câine s-ar trage din rusescul sabaca şi nu din latinescul canis. Sovieticii au eşuat în intenţia lor de desnaţionalizare. Iată însă că în 2008, Ministerul Educatiei a reuşit. Alexandru Macedonski, autorul primelor rondeluri scrise in limba româna, a devenit în poet de limbă slavă. Aşa spune manualul de Istoria Minirităţilor Naţionale din România, scos de Editura Didactică şi Pedagogică.

Criza da, intoleranta, ba!

Anul acesta, de criză fără precedent în istoria post-decembristă, minorităţile naţionale din România au primit de la bugetul de stat 70.000.000 de lei, adică peste 17 milioane de euro, pentru "combaterea intoleranţei şi pentru activităţi culturale". Cel mai mult au primit ungurii, echivalentul a 3,7 milioane de euro, apoi ţiganii, cu 2,5 milioane de euro. Pentru celelalte minorităţi sumele scad, ultimii fiind rutenii, cu vreo 500.000 de euro. Cine sunt rutenii? O populaţie celtică legendară, dispărută în Evul Mediu, şi înlocuită ca denumire de către ucrainieni. Recensământul populaţiei din anul 2002 a relevat că în România trăiesc 61.353 de ucrainieni, o parte din ei fiind ruteni - care vorbesc limba ucraineană. În acest context trebuie spus că şi ucrainieni primesc, separat de ruteni, 1,4 milioane de euro pentru combaterea discriminării, publicare de carte, în general pentru cultura proprie.

Mai bine slav decat aromân!

Foarte interesantă este minoritatea macedonenilor din România, care numără 695 de persoane, vorbitori de limbă slavă, care a primit şi ea 400.000 de euro pentru identitate culturală - cam 575 de euro de persoană, cum ar veni. În fine, întrebarea este ce fac ei, în general, cu banii de la bugetul de stat. În anul 2008 Editura Didactică şi Pedagogică a scos, pe şestache, pe bani publici, un manual de Istorie a Minorităţilor Naţionale din România care a provocat anul acesta un scandal intern în Ministerul Educaţiei. Manualul a fost definit drept material auxiliar pentru profesorii de istorie, dar conţinutul său a fost aspru criticat de specialişti. Aici apare, de pildă, un paragraf dedicat poetului Alexandru Macedonscki, la capitolul minorităţii macedonenilor de limbă slavă. Toată lumea s-a întrebat: cum adică de limbă slavă?

Familia Macedonski a plecat din Macedonia istorică, dar ei nu erau slavi, cum se presupune în manual, ci aromâni. Dar cum în actualul stat Macedonia (situat la sud de Serbia) limbile oficiale sunt slava de sud şi albaneza, aromânii şi megleno-românii din această ţară balcanică sunt asimilaţi oficial ca fiind slavi. În acest moment se jonglează pe confuzia dintre Macedonia istorică, cea a lui Alexandru Macedon şi a tracilor tribali, de la sud de Dunăre, cu actualul stat Macedonia, în care se vorbeşte o limbă slavă. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că singura minoritate din balcani care nu este recunoscută de nimeni, nici de România, este cea a aromânilor.(Mihaela G.)

rectificare: aromanii sunt romani si nu o minoritate care trebuie recunoscuta de Romania, madam! ;)

sursa: http://www.agentia.org/anchete/l-au-f-cut-pe-macedonski-poet-de-limb-slav-3829.html

Presa britanică scrie anticipat despre infracţiunile „copiilor-sclavi“ din România

2010-05-31T02:59:00.000-07:00

Într-un nou puseu de isterie coroborată cu ficţiune exagerată, presa occidentală a început un nou atac furibund la adresa Romåniei, blamånd autorităţile de la Bucureşti pentru toate infracţiunile comise în Marea Britanie. De data aceasta, pe fondul crizei financiare, cotidianul „Sunday Express“ a scris, ieri, în ediţia sa electronică, că străzile Londrei vor fi invadate de „copii-sclavi“ veniţi din Romånia. Motivul ar fi acela că aproximativ 1.500 de asistenţi sociali, instruiţi pentru a pune capăt traficului de persoane, au fost concediaţi din centrele speciale din Romånia în ultimele 18 luni. În locul acestor specialişti, susţine publicaţia amintită, ar fi aduşi amatori neinstruiţi care nu pot face faţă acestei situaţii. „Sunday Express“ anticipează viitorul şi scrie mai departe că, în acest context, beneficiarii acestei degringolade din sistemul social romånesc, vor fi infractorii „din această ţară est-europeană“ care vor umple Marea Britanie cu copii care sunt forţaţi să cerşească şi să fure.

Sute de milioane de lire sterline spre Ţăndărei

„Sunday Express“ continuă să ofere cifre fabuloase susţinånd că numărul infracţiunilor comise de romåni în Marea Britanie a crescut cu 700%, cele mai multe fiind în Londra. Mai mult decåt atåt, bilanţul Poliţiei Metropolitane precizează că 168 de copii cu vårste cuprinse între 7 şi 15 ani au fost găsiţi vinovaţi în medie de 100 de infracţiuni fiecare, adică un total de 16.800 de infracţiuni. Deşi nu se precizează că naţionalitatea acestora ar fi romånă, ziariştii de la „Sunday Express“ mai scriu că fiecare din aceşti 168 de copii poate cåştiga 100.000 de lire sterline (peste 117.000 de euro), ceea ce înseamnă că, în medie, un astfel de „copil-sclav“ poate fura şi cerşi de circa 8.300 de lire sterline pe lună. Pentru a da greutate acestor afirmaţii exagerate, jurnaliştii britanici susţin că ofiţerii de la Scotland Yard le-ar fi confirmat că cea mai mare parte a acestei sume colosale, care ar totaliza pe cifrele oferite de ei suma 168.000.000 de lire sterline, ar merge apoi „într-un sat de romi numit Ţăndărei“.

http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010053144105/Social/Presa-britanica-scrie-anticipat-despre-infractiunile-copiilor-sclavi-din-Romania.html

AC/DC i-a „curentat“ pe romåni cu un show de zile mari

2010-05-18T01:30:00.000-07:00

Energie, nebunie şi spectacol total. Într-un cuvånt, o doză de două ore de hard rock la calitate maximă administrată în venele celor circa 60.000 de iubitori de rock adevărat marca AC/DC. Publicul a fost „încălzit“ de trupa Down, al cărui solist, Phil Anselmo (ex-Pantera), a fost cåt se poate de antrenant aruncånd CD-uri, apă şi freesbee-uri în oamenii care aşteptau să fie loviţi de fulgerele trimise de zeii australieni ai hard-rock-ului. Cum un concert de legende vii internaţionale nu se poate desfăşura fără cele locale, pe scena amenajată în faţa Casei Poporului, aşa cum o cunoaşte toată lumea, au urcat veteranii rock-ului romånesc de la trupa Iris, care în 2001 făceau un turneu intitulat „Tribute to AC/DC“. Amintind de carele alegorice în care împăraţii romani intrau victorioşi în Roma, la orele 21:00 „trecute fix“, cei cinci veterani australieni de la AC/DC şi-au făcut apariţia pe scena instalată în faţa måndriei arhitecturale a lui Ceauşescu cu ajutorul unei locomotive în mărime naturală care i-a debarcat în acordurile piesei „Rock N’ Roll Train“. Toată mulţimea a fost străbătută de un fior aparte atunci cånd Brian Jonhson a strigat în stilu-i caracteristic: „Bună seara, Bucureşti!“, dånd astfel startul regalului muzical. Într-o formă de zile mari, în ciuda mediei de vårstă de peste 50 de ani, cei cinci „electricieni“ de la AC/DC au „curentat“ sufletele romånilor de toate vårstele care au plătit undeva între 130 şi 480 RON pentru a vedea în sfårşit un show de zile mari la ei acasă. Au existat voci şi ale cåtorva cårcotaşi care au susţinut că Malcolm Young (chitară), Cliff Williams (bas) şi Phil Rudd (tobe) sunt uşor în „umbră“. Pai cum altfel, ne întrebăm retoric, cånd oamenii responsabili cu show-ul sunt vocalistul Brian Jonhson şi chitaristul Angus Young? Urmează apoi un maraton de explozie, energie şi bună dispoziţie. De la Jonhson care a alergat pe toată lungimea scenei (dar nu în genul Madonnei), care ajungea pånă în mijlocul publicului, la eternul şcolar rebel Angus Young, echipat bineînţeles cu pantalonaşi scurţi, cravată şi şapcă, numai bine pentru lecţia de rock pe care a predat-o publicului care a rămas cu gura căscată ca la circ, toate cele 20 de piese cåntate au fascinat publicul care a ales să îşi petreacă duminică seara în acorduri de chitară şi tobe asurzitoare. Delirul maxim nu putea fi declanşat decåt de piesa „Thunderstruck“, cånd Johnson şi Young le-au arătat romånilor ce înseamnă cu adevărat să fii pătruns de curent alternativ/curent continuu, aşa cum se intitulează şi trupa. Un alt best-off a fost şi „Higway to hell“ cåntat pånă la epuizare de publicul care are parte în fiecare zi de iad, dar mai puţin de autostrăzi. Sau poate piesa se asorta mai bine cu situaţia economică a Romåniei.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010051843636/Monden/AC/DC-i-a-curentat-pe-romani-cu-un-show-de-zile-mari.html

Tango energetic in trei la Marea Neagra

2010-05-14T14:20:00.000-07:00

Desi s-au aflat pe parcursul mai multor secole in dispute pe viata si pe morte vizavi de hegemonia la Marea Neagra, Turcia si Rusia au gasit un limbaj comun – cel economic. Daca rivalitatile dintre cele doua mari imperii – Otoman si Tarist – s-au perpetuat continua in istoria zonei Marii Negre, astazi ele s-au preschimbat in interese economice comune, legate in special de bogatele resurse de hidrocarburi din zona Marii Caspice. Colaborarea celor doua forte de la Marea Neagra s-a materializat prin curtarea comuna a bogatei tari, Azerbaidjan, o oaza de bunastare in regiune din punct de vedere economic, dar un focar de instabilitate din punct de vedere politico-militar, situatie favorizata in special de conflictul mocnit pe care aceasta tara il intretinere cu Armenia asupra provinciei Nagorno-Karabach, aflata de aproape 20 de ani sub controlul Erevanului. Dupa luni intregi de negocieri si tatonari, Moscova si Ankara si-au dat mana, in cadrul vizitei presedintelui rus Dmitri medvedev in Turcia, de pe 11-12 mai, asupra mai multor proiecte energetice despre care vom vorbi mai pe larg, Noua intelegere ruso-turca va permite Rusiei un control sporit in sectorul energetic turc iar Turcia va beneficia de oportunitatea repararii relatiei cu Baku in scopul asigurarii unei surse de gaz natural care va lua apoi drumul pietelor europene. De asemenea, in urma intelegerii ruso-turca, Ankara va putea oferi Azerbaidjanului garantii politice si de securitate in disputa teritoriala cu Armenia. Dupa cum spuneam, recenta vizita a liderul rus Dmitri Medvedev a adus cu ea contracte (majoritatea in domeniul energetic) in valoare de circa 25 de miliarde de dolari. Cele doua parti au semnat astfel doua mari contracte energetice. Primul dintre ele, si cel mai mare, se refera la constructia primei centrale nucleare de pe teritoriul turc, o investitie colosala de 20 de miliarde dolari, a carei putere va fi de 4.800 de gigawati si care va avea patru reactoare nucleare. Contructia acestui proiect gigantic va fi realizat de un consortiu ruso- turc format din companiile Atomstroiexport (rusa) si Inter RAO (turca). Noua centrala atomica ar trebui, conform estimarilor expertilor de la Stratfor, sa fie una dintre cele mai mari din lume, in conditiile in care nici macar Rusia nu are o astfel de centrala. Pachetul majoritar de actiuni va fi detinut de Rusia cu 51% iar restul de 49% va fi vandut catre firmele turcesti, cel mai probabil firmei AKSA, companie conectata politic la partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al carui lider este premierul Recep Erdogan. Primul contract de furnizare a energiei nucleare produsa de acesta centrala a fost semnat deja cu firma TEDAS care va cumpara energie pentru urmatorii 15 ani odata ce instalatiile vor deveni operationale. Cel de al doilea contract energetic, semnat pe 11-12 mai la Ankara, va permite constructia unui gazoduct prin care va fi transportat petrolul rusesc catre portul turcesc Samsun (nordul tarii – n.a) pentru ca mai apoi acesta sa ajunga la terminalul de la Ceyhan (sudul Turciei – pe coasta Marii Meditarana). Conducta este realizata de firma turceasca Calik Energy (apropiata AKP) si compania italiana ENI si va avea capacitatea de 1,2 – 1,4 milioane de barili pe zi. Lasand la o parte dimensiunea economica, acest tandem ruso-turc are si o latura politica. In acest plan, cheia negocierilor ruso-turce a constituit-o Azerbaidjanul, tara care impartaseste puternice legaturi lingvistice si culturale cu poporul turc. Totodata, din Azerbaidjan sunt transportati anual noua miliarde de metri cubi de gaz natural prin intermediul conductei Baku-Tbilisi-Erzerum, realitate ce dejoaca planurile Moscovei de a transporta gaze de pe tarmurile azere din zona campurilor de la Shah Deniz via Georgia catre pietele europene de desfacere. Cu toate acestea, autoritatile de la Baku tin ca reabilitatea relatilor turco-armene sa tina cont si de doleantele teritoriale pe care Azerbaidjanul le are vizavi de Armenia in privinta regiunii Nagorno-Karabach. Aceste doleante vor fi luate in considerare pentru stabilirea preturilor pentru gazul azer pentru care Turcia ar fi dispusa sa plateasca undeva la 220-270 de dolari pe mia de metri cubi. Toate aceste interese impletite fac ca Rusia sa devina liderul economic absolut la Marea Neagra iar Turcia sa isi consolideze pozitia de intermediar energetic intre Europa si Asia cu un Azerbaidjan bogat care imparte cu generozitate resursele sale catre toate puterile din zona in incercarea de a-si proteja propriile interese. Interesant este ca pe fir, in aceasta ecuatie energetica, a intrat si Romania prin intermediul proiectul AGRI ce presupune constructia a doua terminale de gaz natural lichefiat intre Romania, Georgia si Azerbaidjan. In timp ce Medvedev se afla la Ankara, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu semna pe 12 martie, la Baku, protocolul privind constituirea companiei de proiect AGRI, proiect la care vor participa firmele Romgaz, SOCAR (azera) si GOGC (georgiana). Prin noua ruta astfel creata vor putea fi transportate pana la 12 miliarde de metri cubi de gaze, respectiv cat intreaga productie anuala medie a Romaniei. Daca acest proiect se va dovedi ca fiind functionabil, Romania s-ar putea constitui intr-un fel de cap de pod pentru gazele azere de la Marea Caspica care vor fi apoi transportate inspre vest prin conducta Arad-Szeged si apoi spre sud prin conducta Giurgiu Ruse. Ramane de vazut cum va digera Rusia si Turcia aceasta chestiune in care un al treilea jucator doreste o felie a marelui tort energetic de la Marea Neagra.

vezi si: http://karadeniz-press.ro/kara/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra/

http://roncea.ro/2010/05/14/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra-rolul-romaniei/

Dunărea şi Marea Neagră - puncte strategice în promovarea României

2010-05-11T09:17:00.000-07:00

Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu europarlamentarul PDL Sebastian Bodu, care ne-a precizat că activitatea sa de la Bruxelles este una intensă, menită să vină în întâmpinarea intereselor cetăţeanului român. El ne-a explicat că îndatoririle sale au un caracter destul de tehnic din prisma calităţii sale de vicepreşedinte al Comisiei juridice, organism care se ocupă de chestiunile juridice ale Legislativului european. Eurodeputatul român s-a aplecat şi asupra problemelor cauzate de vizele instituite de Canada pentru cetăţenii din România, dar şi a celor legate de subiecte cum ar fi integrarea Republicii Moldova în UE şi problema integrării romilor în comunităţile statelor europene. Vizavi de subiectul „Roşia Montană“, europarlamentarul român pledează pentru exploatarea minereurilor aurifere prin metoda cianurilor, considerând că, atât timp cât este folosită în conformitate cu legislaţia europeană, aceasta este una generatoare de venituri pentru statul român.

Domnule Bodu, care sunt priorităţile mandatului d-voastră şi cu ce iniţiative aţi venit în sprijinul cetăţeanului român în Parlamentul European?

Aş dori în primul rând să precizez că sunt vicepreşedinte al Comisiei juridice din Parlamentul European, iar comisia pe care o reprezint este una foarte tehnică, având atribuţii pe orizontală pentru toate celelalte comisii. Este foarte greu de spus care sunt priorităţile mele. Am avut priorităţi când făceam parte din Comisia economică, cea care s-a ocupat de criza financiară. În momentul de faţă, prioritatea mea este să îmi fac temele cât mai bine, în sensul că tot ce se realizează acolo (în Comisia juridică - n. red.) să fie foarte util pentru comisiile pe care le ajutăm, cum ar fi cea economică sau cea pentru protecţia consumatorului.

Aveţi anumite proiecte în derulare...

Da. Am cinci rapoarte, printre care unul care s-a şi votat pe conţinutul prospectului de emisiune de valori mobiliare la societăţile listate pe bursă. Un al doilea pe procedura divorţului, al treilea pe rezolvarea crizelor din sectorul bancar atunci când crizele sunt transfrontaliere şi sunt cauzate de caracterul multinaţional al băncilor. Al patrulea ar fi legat de modificarea Directivei 112 de modificare a TVA-ului şi modalităţii de facturare pe hârtie sau facturarea electronică. Această metoda din urmă ar elimina o parte din birocraţie şi costuri. Vedem că acum atenţia se concentrează tot mai mult pe eliminarea costurilor birocratice administrative. Noi, românii, ne-am obişnuit cu hârţogăraie, iar acestea sunt costuri care, la nivel de IMM, înseamnă foarte mult.

Ce părere aveţi despre proiectul Roşia Montană? Sunteţi în favoarea exploatării miniere a resurselor din această zonă sau pentru protejarea mediului şi a vestigiilor arheologice?

Vă mărturisesc sincer că, nefiind în Comisia de mediu, nu mă pricep foarte bine. Este un proiect iniţiat de trei eurodeputaţi maghiari, doi din Ungaria şi unul din România, care cere Comisiei Europene să interzică exploatarea minieră cu cianuri în Europa. Eu, ca membru al Comisiei juridice, studiind legislaţia, am văzut că exploatarea cu cianuri este o metodă care se foloseşte în toată lumea. Sunt doar două metode, iar exploatarea cu cianură este una dintre ele. Ea nu este periculoasă atât timp cât este folosită conform legii. În momentul în care abuzezi şi nu respecţi cerinţele legale, evident că este periculoasă, la fel cum este şi energia nucleară. Dacă nu faci treabă cum trebuie, poţi provoca o catastrofă naturală.

Totuşi, exista un precedent la Baia Mare

Nu putem spune totuşi că este un precedent. Despre accidentul de la Baia Mare nu putem spune că a fost o catastrofă ecologică. Ce se întâmplă acum în Golful Mexic sau ce s-a întâmplat la Cernobîl sunt catastrofe. Cel de la Baia Mare a fost un accident regretabil care s-a întâmplat acum circa 10 ani, când nici nu visam să fim în Uniunea Europeană. În momentul în care am intrat în UE şi aplicăm legislaţia europeană care prevede inclusiv posibilitatea exploatării zăcămintelor de aur cu cianuri. Dacă firma care exploatează respectă normele prevăzute în legislaţie privind exploatarea corectă, nu se va întampla nimic rău. Autorizaţia de mediu care trebuie emisă nu prevede decât respectarea legislaţiei în vigoare, practic o directivă europeană.

Roşia Montană rămâne totuşi un proiect foarte controversat...

Din păcate, cuvântul acesta, cianură, sună foarte rău. Vă pot spune că orice fel de exploatare poate fi periculoasă atât timp cât nu se respectă anumite norme, şi nu numai în exploatarea auriferă. Şi pe platformă, dacă nu sapi cum trebuie, poţi să distrugi solul şi poţi provoca accidente naturale.

Care sunt paşii pe care Republica Moldova trebuie să îi parcurgă spre UE şi dacă ne puteţi da un termen pentru integrare? Care sunt cele mai mari probleme ale lor?

Paşii sunt cei pe care trebuie să îi facă orice ţară candidată. Au probleme de finanţe publice foarte grave, au avut foarte mari probleme de corupţie în timpul guvernului comunist, iar acum se fac ceva paşi în sensul combaterii acestui fenomen. Trebuie implementat aquis-ul comunitar (legislaţia europeană - n. red.). Avantajul lor este că tot aquis-ul este deja tradus de la noi, iar noi ne-am oferit să îi ajutăm în acest sens. Comisia Europeană chiar a făcut o remarcă în sensul acesta, să le punem la dispoziţie acest lucru.

Cum este perceput la Bruxelles acest sprijin pe care noi îl oferim Republicii Moldova? Este perceput ca o promovare a intereselor noastre în zonă sau ca un sprijin pe care o ţară îl acordă vecinilor săi?

Nu, nimeni nu vede acest lucru ca pe o promovare a intereselor româneşti în zonă. Oricum guvernul comunist îşi depusese cererea de aderare doar ca să se afle în treabă. Nici nu aveau de gând aşa ceva. Era oricum ceva împotriva logicii lor de guvernare deoarece era incompatibil cu modul lor de guvernare şi aplicarea aquis-ul comunitar în vederea aderării la UE.

Ce părere aveţi despre Alianţa pentru Integrare Europeană de la guvernare, va mai ţine la viitoarele alegeri legislative?

Nu sunt un specialist în politică externă, dar mergând acolo am văzut că scopul principal, de a-i răsturna pe comunişti, a fost îndeplinit şi trebuie să recunosc că mi-e teamă ca micile disensiuni din interiorul coaliţiei să nu ducă la ruperea ei.

Ce credeţi că au însemnat cele două vizite la cel mai înalt nivel, şi mă refer aici la cea a preşedinţilor, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova?

O dezgheţare a relaţiilor, evident. Acestea au fost absolut blocate pe timpul guvernării comuniste.

Care credeţi că ar fi cea mai bună politică pe care România ar putea să o promoveze vizavi de zona Mării Negre?

Avem câteva puncte strategice pe care încercăm să le promovăm. Unul este legat de Marea Neagră, iar cel de al doilea este legat de Strategia UE pentru Dunăre. Marea Neagră este locul intersectării intereselor mai multor ţări riverane, printre care şi state cu importante rezerve de gaze naturale şi petrol. Acesta ar putea fi un moment în care noi să obţinem nişte avantaje economice de pe urma calităţii de ţară riverană la Marea Neagră, care ne-ar putea ajuta în proiectele privind tranzitul de gaze naturale din această zonă.

vezi si:
http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010051043308/Interviu/Dunarea-si-Marea-Neagra-puncte-strategice-in-promovarea-Romaniei.html

„Podul de flori“ de peste Prut - aniversat după două decenii

2010-05-06T09:00:00.000-07:00

Cu 20 de ani în urmă, pe 6 mai 1990, romånii şi basarabenii îşi dădeau iar måna peste Prut, sub ochii grănicerilor sovietici care nu au ştiut cum să reacţioneze la faptul că circa 300.000 de romåni au trecut Prutul, după jumătate de secol de separaţie, pentru a-şi reîntålni compatrioţii, fără paşaport şi viză. Trecerea a două decenii de la acest moment, care în opinia multor experţi ar fi putut însemna unirea din nou a Romåniei cu Basarabia, a fost marcată ieri de către Liga culturală pentru unitatea romånilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular Moldova. Conferinţele dedicate „Podului de flori“ au reunit, la Cercul Militar, zeci de oameni politici şi de cultură de pe ambele maluri ale Prutului pentru a rememora acest eveniment fără precedent. „Ziua de 6 mai 1990 a consemnat prima deschidere a graniţei dintre Romånia şi ceea ce era atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, după aproape jumătate de secol de despărţire forţată. În acea zi, mii de flori, purtate de braţele a peste 300.000 de oameni, au acoperit apa Prutului. Emoţia indescriptibilă a regăsirii romånilor a rememorat în ochii Europei imaginile care, cu ocazia căderii Zidului Berlinului, făcuseră înconjurul lumii cu doar cåteva luni în urmă“, a afirmat ministrul de Externe, Teodor Baconschi.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050643178/Actualitate/Podul-de-flori-de-peste-Prut-aniversat-dupa-doua-decenii.html

Guvernul lui Viktor Orban vrea Ungaria Mare

2010-05-04T14:18:00.000-07:00

Recenta alegere la cârma Ungariei a unui premier naţionalist care doreşte să pună în practică o politică revanşardă şi revizionistă riscă să arunce în aer relaţiile acestei ţări cu statele vecine pe teritoriul cărora locuiesc cetăţeni de etnie maghiară, inclusiv România. Publicaţia ungară de limbă engleză „The Budapest Report“ a scris ieri că, aşa cum a declarat noul premier Viktor Orban că doreşte să guverneze peste 15 milioane de unguri, acesta ar putea reînnoi pretenţiile teritoriale istorice ale Ungariei. Din această sumă de 15 milioane de maghiari invocată de Orban, 10 milioane trăiesc în actualele graniţe ale Ungariei. Celelalte 5 milioane se regăsesc în vecinătatea Ungariei, iar circa 1,4 milioane dintre aceştia trăiesc în România. Cu toate acestea, Ungaria beneficiază şi de un puternic lobby pe lângă SUA, unde comunitatea maghiară numără 1,5 milioane de etnici. Faptul că Uniunea Europeană, din care şi Ungaria face parte din 2004, s-ar putea să nu fie de acord cu acest lucru este irelevant în ceea ce priveşte reunificarea ungară, în contextul în care Orban a spus în trecut că „există viaţă şi în afara UE“, aminteşte „The Budapest Report“. În urma Tratatului de la Trianon din 1920, Ungaria Mare a fost fărâmiţată în mai multe entităţi teritoriale mai mici, iar Transilvania a revenit din nou României. La intrarea în UE, Ungaria a desfăşurat un referendum prin care 80% dintre cetăţeni s-au declarat pentru aderarea la blocul comunitar, aceştia renunţând astfel la toate pretenţiile teritoriale istorice. Intenţiile lui Orban vizavi de România se leagă şi de numirea viitorului ministru ungar de externe, Janos Martonyi, un specialist în drept născut la Cluj.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050543140/Actualitate/Guvernul-lui-Viktor-Orban-vrea-Ungaria-Mare.html

Bătălia pentru bogăţiile Roşiei Montane a fost mutată pe câmpul Bruxelles-ului

2010-05-04T14:16:00.000-07:00

Imensele interese economice vizavi de exploatarea resurselor aurifere de la Roşia Montană au depăşit pragul naţional pentru a trece la un nivel superior, cel european. Dacă această chestiune a divizat atåt clasa politică mioritică, cåt şi societatea civilă, problema aurului de la Roşia Montană este în prezent aruncată în curtea instituţiilor europene, în speranţa că acestea, în perioadă de criză economică, vor fi mai sensibile la cererile formulate direct sau indirect de către compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care doreşte să exploateze bogatele resurse miniere din zonă. Deşi propune un contract de exploatare dezavantajos pentru statul romån, RMGC susţine o campanie agresivă atåt în spaţiul media, prin reclame agresive, cåt şi în cel instituţional, încercånd să obţină autorizaţiile necesare demarării proiectului care ar putea să se transforme într-o catastrofă ecologică şi arheologică, avånd în vedere vestigiile romane din zonă.

Coloana a 5-a a intereselor RMGC

Organizaţiile non-guvernamentale transformate în coloana a 5-a pentru interesele RMGC, dar şi o serie de primării locale au susţinut ieri că Moţiunea de interzicere a cianurii în minerit este o grea lovitură dată dezvoltării economice a UE şi că Parlamentul European ar trebui să respingă acest document. Aceste acţiuni vin înainte cu o zi de votarea Moţiunii de interzicere a cianurii în minerit, acţiune ce se va desfăşura astăzi în Parlamentul European. Aceste trompete ale RMGC susţin la unison, într-un scenariu apocaliptic, că moţiunea va afecta sute de mii de locuri de muncă în întreaga Europă, va condamna la moarte zeci de comunităţi locale, fără nicio altă şansă de supravieţuire. Totodată, aceste entităţi solicită „imperativ Parlamentului European să respingă ferm şi imediat această iniţiativă“. Ei susţin că 95% din comunităţile locale şi regionale îşi doresc cu disperare acest proiect.

continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050543145/Actualitate/Batalia-pentru-bogatiile-Rosiei-Montane-a-fost-mutata-pe-campul-Bruxelles-ului.html

RFG a cumpărat etnici germani de la Ceauşescu pe un miliard de mărci

2010-05-03T13:29:00.001-07:00

Nu mai este niciun secret că valuta din conturile Securităţii şi ale lui Ceauşescu provenea, în mare parte, din comerţul cu oameni, de tip sclavagist, în special al germanilor şi evreilor care locuiau pe teritoriul Romåniei. Cu toate acestea, ziarul german „Siebenbuergische Zeitung“ a reuşit să îl intervieveze tocmai pe omul responsabil pentru „cumpărarea“ etnicilor germani din partea RFG, doctorul în ştiinţe juridice Heinz Guenther Huesch şi fost deputat al formaţiunii politice CDU, condusă în prezent de actualul premier, Angela Merkel. În vårstă de 80 de ani, Huesch a povestit publicaţiei germane cum a reuşit răscumpărarea a circa 200.000 de etnici germani contra unei sume apreciate undeva la un miliard de mărci germane, bani plătiţi în intervalul 1968-1989. Huesch a primit această misiune, de a repatria etnicii germani din Romånia, în 1968, şi s-a ocupat de acest lucru pentru aproximativ 25 de ani. Sarcina a primit-o din partea cancelarului german de atunci, Kurt Georg Kiesinger, şi presupunea, în principal, negocierea condiţiilor plecării germanilor din Romånia. Acţiunea nu a beneficiat de o recunoaştere oficială printr-un contract scris între RFG şi Heinz Guenther Huesch. Acesta îşi aminteşte că, la început, Romånia a dorit ca plăţile să se facă numai cu bani gheaţă, pentru ca apoi să se realizeze şi prin cecuri sau transfer bancar. Înregistrările plăţilor erau făcute de dr. Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii romåni de negocieri. Negocierile se bazau pe două elemente de bază. Pe de o parte, românii trebuiau să se oblige să lase să plece în Germania un anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă, iar de cealaltă parte, negociatorii germani trebuiau să se oblige că vor plăti României o anumită sumă pentru fiecare german plecat. Operaţiunile s-au desfăşurat în secret pentru că ambele părţi erau suspicioase, iar partea romånă se temea ca această afacere să nu ajungă în presă. Potrivit lui Huesch, numărul rundelor de negociere purtate de el depăşeşte 1.000.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050443057/Actualitate/RFG-a-cumparat-etnici-germani-de-la-Ceausescu-pe-un-miliard-de-marci.html

Consulul SUA in Romania, Jim Grey: "Românii pot vizita mai uşor Statele Unite"

2010-04-26T01:24:00.000-07:00

O vizită turistică în SUA nu mai este de mult un vis pentru pentru românii care îşi permit acest lucru. Cu toate acestea, procedurile de obţinere a unei astfel de vize pot pune unele probleme pentru cei care doresc să păşească pe teritoriul Statelor Unite. Pentru a afla mai multe informaţii despre acest demers, ziarul „Curentul“ a avut plăcerea să discute despre chestiunea vizelor pentru SUA cu domnul consul general al Statelor Unite în România, Jim Grey, care ne-a explicat că mecanismul de obţinere a vizei este unul destul de simplu, dacă toţi paşii necesari sunt făcuţi în mod corect de cetăţenii care doresc să obţină fie o viză turistică, fie una de lucru.

Care sunt paşii concreţi pe care un cetăţean român care doreşte să viziteze teritoriul SUA trebuie să îi facă?

Americanii sunt încântaţi să-i primească pe români în SUA, la fel ca şi noi, Ambasada americană în România, suntem încântaţi să-i ajutăm pe români să primească viza. Primul pas pentru oricine doreşte să obţină viză este să verifice informaţiile detaliate, care sunt disponibile pe site-ul nostru oficial la adresa romania.usembassy.gov. Al doilea pas al procedurii este ca persoanele care aplică pentru vize să completeze formularul online. În al treilea rând, ei vor trebui să meargă la orice sucursală a Băncii Transilvania pentru a plăti taxele aferente, precum taxa consulară (MRV - Machine-Readable Visa) şi cea pentru codul PIN. Cel de al patrulea pas este ca solicitantul să sune la call-center şi să îşi stabilească o programare.

Cât trebuie să plătească un solicitant pentru aceste taxe?

Taxa consulară (MRV - Machine-Readable Visa) este echivalentul a 131 de dolari americani, iar taxa de PIN este de 11 dolari americani.

Pentru anul 2009, ne puteţi spune câte cereri au fost aprobate şi câte au fost respinse?

M-am uitat peste cifre şi sunt câteva categorii pe care trebuie să le discutăm. În total, au fost peste 36.000 de cereri din partea românilor, dar şi din partea unor alţi cetăţeni de pe teritoriul României, pentru că oricine poate aplica aici. Circa 75% dintre acestea au fost aprobate. Pentru cetăţenii români, la toate categoriile de vize, au fost înregistrate aproximativ 34.000 de cereri, iar 79% dintre acestea au fost aprobate. Pentru vizele turistice, am avut circa 25.000 de cereri şi circa 75% au fost aprobate.

Aveţi cumva şi cazuri de cetăţeni din Republica Moldova care au aplicat pentru vize în România?

Da, avem. Sunt cetăţeni străini care au rezidenţă aici, în România, şi care aplică. De exemplu, eu am prieteni aici care studiază medicina, de asemenea am prieteni din Nigeria sau Congo care învaţă şi lucrează în România. Este posibil ca o persoană care vizitează România să poată aplica pentru viză, deşi nu am recomanda asta, dar pentru cei care sunt rezidenţi aici, în România, nu văd nicio problemă.

Puteţi face o estimare a ratei de refuz pentru vize, va creşte sau va descreşte?

Odată cu trecerea timpului, eu sper să descrească. În prezent, rata de refuz ajunge la 25% pentru vizele turistice. Prin comparaţie, haideţi să privim cazul Poloniei, care a intrat în UE cu câţiva ani înaintea României. Şi acolo au fost aceleaşi probleme la început, după care, în câţiva ani, rata aceasta a devenit din ce în ce mai mică. Aş fi surprins dacă nu s-ar întâmpla acelaşi fenomen şi aici, în România. După trecerea crizei şi dezvoltarea economiei, acest scenariu mi se pare firesc şi pentru România.

Este Ungaria un model de intrare în programul „Visa Waiver“?

Da, ar putea fi. Pe parcusrul anilor, situaţia s-a îmbunătăţit şi rata refuzurilor a scăzut sub 10%, ceea ce înseamnă limita de intrare până în iunie 2009, iar după această dată, a revenit la 3%.

Pentru o ţară deja intrată în acest program, există posibilitatea ca aceasta, în cazul în care nu îndeplineşte anumite condiţii, să fie scoasă din el?

Da, este posibil. Este un program supravegheat de securitatea naţională (Home Land Security - n. red.) a SUA şi ei îi urmăresc perioridic, o dată la doi ani, pe toţi cei care se află în acest program. La un moment dat, Argentina a fost inclusă în program (Visa Waiver), dar apoi a fost scoasă din el. Situaţia s-a schimbat radical în Argentina, mai ales pe fondul crizei, dar şi a altor factori care au condus la excluderea acestei ţări din program. Argentinienii pot vizita în continuare SUA, dar pentru asta trebuie să obţină o viză.

Ce ne puteţi spune despre sistemul electronic de aplicare pentru vize. Din câte am înţeles, acest lucru va determina o prelucrare mai rapidă a cererii?

Da, aşa este. Este un instrument interesant şi mult mai rapid. Practic, nu mai este nevoie de hârtie, iar cei care aplică nu mai sunt nevoiţi să completeze pagini întregi. Totul se face acum electronic şi vreau să vă spun că programul este unul care sprijină mediul înconjurător, pentru că nu mai avem nevoie de hârtie. Formularele elctronice trebuie completate în limba engleză, dar România, ca şi alte câteva state-cheie, beneficiază de o traducere online a acestora.

De ce tocmai pentru România?

În primul rând pentru că avem un număr mare de solicitari aici, în România, iar ţara d-voastră este extrem de importantă pentru SUA.

Există cazuri în care românii care au solicitat vize turistice pentru SUA nu s-au mai întors şi au devenit emigranţi ilegali?

Nu am cifre exacte pe acestă chestiune, dar ştiu că există cazuri în care turiştii tind să stea peste termenul legal de 90 de zile. Tocmai de aceea este nevoie de implementarea actelor de identitate biometrice, pentru ca cei de la securitatea naţională să poată monitoriza mai precis aceste probleme. Atunci când cineva vine în SUA, prezintă la intrare aceste acte şi este înregistrat cu tot cu data de venire, amprente digitale etc., dar la plecare nu este nevoie decât să prezinte un card, operaţiune pe care unii totuşi nu o fac. Cred că securitatea naţionala ştie destul de bine care este situaţia cu aceşti turişti. Oricum, Congresul SUA este de părere că situaţia nu este atât de bine verificată cât ar trebui. Doar atunci când se vor implementa şi puncte de ieşire biometrice la plecarea din SUA, rata de refuz va reveni la 10%. Atunci, securitatea naţională împreună cu şefii Departamentului de Stat pot verifica într-adevăr cu acurateţe care este rata celor care au stat peste termenul legal. Revenind la întrebarea d-voastră despre câţi români sunt în această situaţie, să fiu sincer, nu ştiu.

Există o discuţie la nivel european dacă fiecare ţară a UE trebuie să negocieze problema vizelor de una singura cu SUA, sau UE, ca entitate, trebuie să poarte trative cu SUA în acest sens?

Problema vizelor este o chestiune legată de drept. În conformitate cu legea, această chestiune priveşte SUA şi statele individuale. Noi trebuie să lucrăm în concordanţă cu legea americană, aşa că nu mă pot pronunţa despre ce trebuie să facă UE, dar ştiu că, în acest moment, SUA nu poate negocia acest aspect decât cu fiecare stat în parte.

Credeţi că statul român trebuie să se implice mai mult pentru ca rata de refuz să fie micşorată. Cu ce instituţii ale statului român colaboraţi în acest sens?

Guvernul României ne-a ajutat foarte mult şi am lucrat bine împreună în ceea ce priveşte programul „Visa Waiver“. În urmă cu circa două săptămâni, ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein, şi ministrul român de externe, Teodor Baconschi, au avut o conferinţă de presă comună care practic a dat startul acestei campanii de informare pentru ca românii să poată şti care sunt modalităţile cele mai simple şi mai eficiente pentru a obţine cât mai facil această viză. Acest lucru este în interesul tuturor şi am făcut chiar şi un clip care este acum disponibil în reţeaua YouTube despre cele mai frecvente întrebări care se pun în legătură cu obţinerea acestei vize pentru cetăţenii români care aplică. Vrem ca toţi românii care doresc să călătorească în SUA, să ştie dacă se înscriu sau nu în acele cerinţe pentru viză. Să fim cinstiţi, 131 de dolari sunt destui bani şi nu dorim ca oamenii care nu au şanse să obţină acel punctaj să aplice degeaba. Vrem ca românii să vină în SUA, dar în acelaşi timp vrem să fie şi realişti. O parte a acestei ecuaţii este şi întrebarea dacă unii care au fost respinşi deja să aplice din nou. Cred că aceştia trebuie să îşi reevalueze bine situaţia. Vă spun că ofiţerii de la Ambasada SUA care se ocupă de această chestiune doresc să poată acorda cât mai multe vize, dar trebuie să o facă numai în conformitate cu legea. Această lege spune că dacă aplicantul nu zice nimic, trebuie să presupună că acel om intenţionează să rămână pe teritoriul SUA. Nu este neapărat ceva foarte rău, dar există un alt tip de viză pentru acest lucru. Să presupunem că vorbim despre un student sau un tânăr care se angajează pe poziţie de entry level sau care chiar nu are o slujbă, dar doreşte să călătorească în SUA. Ţinând cont că nu are venituri substanţiale, este foarte probabil ca el să dorească să meargă în SUA pentru mai mult de trei luni şi să muncească acolo. Dacă diplomaţii de la Consulat au vreo îndoială în privinţa asta, din păcate, este foarte probabil ca el să nu poată primi viză. Acum, ar trebui ca acest tânăr să aplice săptămâna viitoare în speranţa că şansele lui vor deveni mai bune? Probabil nu, dar poate peste 5-10 ani, acel tânăr va avea o slujbă stabilă, va avea familie sau o proprietate. Toate aceste ne vor indica faptul că are rădăcini puternice aici şi doreşte să vină în SUA să viziteze un prieten, să vadă Marele Canion sau să meargă la Disneyland. Este foarte probabil ca atunci să poată primi fără nicio problema viza.

Este mai simplă procedura de lucru în cazul vizei pentru muncă?

Există, de asemenea, acele programe pentru studenţi în care aceştia pot munci pe perioada vacanţei de vară. Mii de tineri au făcut deja acest lucru. Nu sunt neapărat slujbe extraordinare, cum ar fi, să zicem, manager de hotel, dar sunt slujbe normale, cum ar fi cele în care se ajută în bucătării, în mici restaurante etc. Cam aceastea sunt slujbele generate de oportunităţile de muncă pe timpul verii în SUA. Chiar am vizitat o cafenea din Washinton DC şi am auzit un accent familiar şi am întrebat atunci: „De unde sunteţi?“ şi mi s-a răspuns imediat: „Din România!“. Era un tânăr care venise în SUA prin programul „Work&Travel“. După cum vă spuneam, chiar încurajăm oamenii să se uite pe site-ul nostru şi să aplice pentru vize. De asemenea, emitem foarte multe vize pentru românii care aleg să muncească pentru companii de vase de croazieră. Dacă sunt calificaţi pentru o anumită poziţie, în astfel de cazuri, procedura este mult mai simplă.

Strângerea relaţiilor bilaterale din cadrul parteneriatul strategic SUA-România, şi mă refer aici la domeniul cooperării militare, se va reflecta cumva în obţinerea mai facilă de vize?

Aşa cum spuneam şi mai devreme, avem împreună cu România un parteneriat foarte puternic, care nu face decât să crească în intensitate. Decizia de achiziţionare de avioane F-16 şi programul de apărare antirachetă sunt doar câteva dovezi ale parteneriatului româno-american. Cu toate acestea, sfera militară a relaţiilor este diferită de Legea Imigraţiei, pentru că această lege se aplică tuturor ţărilor din lume. Cred că sunt chestiuni separate, iar dacă România va cumpăra F-16, este în interesul României să facă lucrul acesta. Congresul SUA nu a făcut nicio excepţie pentru nimeni în ceea ce priveşte vizele.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010042642747/Actualitate/-Romanii-pot-vizita-mai-usor-Statele-Unite.html

MAE ia atitudine vizavi de jignirea românilor în Franţa

2010-04-21T09:05:00.000-07:00

Ma bucur totusi ca s-a intamplat acest lucru, cu toate ca trebuit sa zdruncinam MAE din radacini ca sa vedem si noi reactie publica fata de aceste mizerii care risca se amplifice in cazul romanilor din strainatate. Daca acestea nu vor veni prompt, ne vom lovi imediat de chestiunea "reabilitarii imaginii Romaniei" si iar vor curge rauri de milioane de euro din buzunarele noastre pe asa-numitele campanii de recastigare a simpatiei. Reamintesc ca in 2008-2009, nu mai putin de 7 milioane de euro a fost cheltuite in Italia si Spania pe contracte de PR cu firme obscure aflate in concubinaj cu agentiile guvernamentale care se ocupa, chipurile, de imaginea Romaniei. Doua pliante, doua filmulete si doua expozitii anemice ... cam asta au facut acele firme de care vorbeam mai sus. Suma? 7 milioane de euroi. Buna afacere!

În urma articolului „Francezii fac mişto de noi, MAE tace“, publicat luni de ziarul „Curentul“, în care atrăgeam atenţia asupra pericolului care poate fi generat de anumite acţiuni repetate de denigrare a românilor care trăiesc în Hexagon, fie ele şi ca simple glume, Ministerul Afacerilor Externe ne-a trimis o serie de precizări vizând acţiunile concrete desfăşurate de Ambasada României la Paris în semn de protest la astfel de atitudini periculoase promovate prin instituţiile statului francez. „Ambasada României la Paris a reacţionat cu promptitudine, în spiritul non-discriminării şi respectării libertăţii de exprimare a presei, pentru corectarea acelor aspecte care nu corespund realităţii. Ambasada a trimis scrisori către Preşedintele France Télévisions şi directorul general de programe prin care comentariile erau calificate drept inacceptabile, derivând xenofobie şi rasism. De asemenea, misiunea diplomatică a cerut: prezentarea de scuze, sancţionarea responsabililor şi informarea Ambasadei cu privire la măsurile adoptate pentru ca această situaţie să nu se mai repete“, se arată în comunicatul MAE, remis ziarului „Curentul“. De asemenea, diplomaţia română ne-a mai precizat că, prin intermediul unei scrisori, a fost sesizat şi preşedintele Consiliului Superior al Audiovizualului francez în legătură cu conţinutul emisiunii difuzate, în weekendul trecut, de postul public France 2.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010042142555/Actualitate/MAE-ia-atitudine-vizavi-de-jignirea-romanilor-in-Franta.html

„Mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români“

2010-04-20T07:53:00.000-07:00

Portret de europarlamentar: Corina Creţu

Săptămåna aceasta, cotidianul „Curentul“ a avut plăcerea să stea de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari ai delegaţiei social-democraţilor la Bruxelles, Corina Creţu. Europarlamentarul PSD ne-a explicat că munca din Legislativul European îi răpeşte foarte mult timp, dar cu toate acestea preferă Bruxelles-ul în detrimentul Bucureştiului, pentru că, ne-a declarat ea, „activitatea din Parlamentului European este mult mai stimulantă“. Deşi şi-a început activitea profesională ca jurnalist, la începutul anilor ‘90, la scurt timp, a decis să treacă de graniţa informării şi să participe activ la viaţa politică din Romånia, pentru ca mai apoi să se alăture colegilor săi romåni din Parlamentul European. Activă în special pe partea socio-economică a Legislativului de la Bruxelles, Corina Creţu ne-a explicat că printre preocupările sale majore se află protejarea numărului extrem de mare al romånilor care au ales să muncească în afara frontierelor Romåniei, dar în interiorul celor ale Uniunii Europene. În această direcţie, ea ne-a precizat că a iniţiat, împreună cu încă doi colegi, un proiect de rezoluţie menit să înlesnească accesul muncitorilor romåni pe piaţa forţei de muncă din Europa, în condiţiile în care 9 din 27 de ţări membre UE încă mai menţin restricţii de muncă pentru lucrătorii romåni şi bulgari. Vă invităm să urmăriţi în continuare fragmente ale acestui interviu, pentru ca varianta intergrală să poată fi vizionată pe site-ul web al ziarului „Curentul“, la adresa www.curentul.ro:

- Doamna Corina Creţu, spuneţi-ne, vă rog, care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- În primul rând, aş dori să vă spun că sunt vicepreşedinte al Comisiei de Dezvoltare a PE, iar acest lucru presupune întărirea relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare şi, din acest punct de vedere, ne axăm pe ţările cele mai afectate, iar Haiti este un bun exemplu în acest sens. De asemenea, avem o situaţie specială şi în teritoriile palestiniene pe ordinea de zi. Aş mai vrea să precizez că sunt membru supleant în Comisia de Muncă şi Afaceri Sociale, iar aici mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari. Chiar am iniţiat un proiect în această direcţie împreună cu colegii mei europarlamentari Daciana Sârbu şi Ioan Enciu. Am făcut un proiect de rezoluţie care, sperăm noi, să întrunească jumătate plus unu din numărul total al europarlamentarilor (736 de eurodeputaţi numără în prezent PE - n.r.) pentru a deveni mai apoi poziţia oficială a PE asupra acestei chestiuni. Este vorba de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, pentru că din 27 de ţări membre ale UE, 9 dintre ele mai menţin încă restricţii pentru muncitorii români şi bulgari. Aceasta cred că este o chestiune extrem de importantă la care ar trebui să ne aliniem cu toţii. Mai fac parte şi din delegaţia PE pentru relaţia cu SUA, unde problema vizelor pentru intrarea pe teritoriul acestei ţări ne vizează în mod direct, dar şi relaţiile în sens mai larg între UE şi SUA.

- Credeţi că este posibil să intrăm în viitorul apropiat în acel program Visa Waiver?

- Din păcate, România este una dintre ţările cu cea mai mare rată de respingere, iar în ultimii ani această cifră mai mult a crescut decât să scadă. Totuşi, cred că este încurajator şi pentru noi faptul că Grecia îşi rezolvă deja această chestiune, iar noi am insistat la Bruxelles ca UE să fie mult mai solidară şi mai vocală în apărarea intereselor noastre şi cred că UE trebuie să aibă o poziţie mult întărită pentru ca membrele ei să aibă parte de un tratament egal din partea Washingtonului. Am primit, bineînţeles, şi reproşuri din partea UE, cum că unele ţări încearcă să îşi rezolve pe cale bilaterală aceste probleme făcând tot feluri de înţelegeri cu SUA şi atunci solidaritatea UE este inutilă. Dar eu cred că este important să insistăm pe această chestiune. Totul depinde de Congresul SUA care este destul de rigid în această privinţă a primirii de noi persoane în ţară.

- Ştim că PE a primit recent o petiţie din partea unui ONG italian prin care se cerea ca România să ridice o parte din restricţiile impuse pentru piaţa adopţiilor. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Acea petiţie a fost respinsă de către PE. Colegul meu Victor Boştinaru face parte din Comisia de Petiţii şi s-a ocupat de acest subiect, dar, din câte am înţeles, acest demers a avut un scop mai mult comercial, dacă îi pot spune aşa. Cred că este foarte important ca şi copiii români să fie cât mai protejaţi de legislaţie. Noi ne supunem normelor europene, presiuni în acest sens au fost şi vor mai fi, şi, din păcate, cred că este o afacere foarte profitabilă. Nu doresc să fac nimănui procese de intenţie, dar atâta timp cât se poate asigura copiilor un viitor aici în ţară este foarte important ca ei să rămână aici. Totuşi, dacă sunt cazuri de adopţie, ele trebuie să se realizeze foarte clar şi transparent. În Parlamentul European a fost o voce importantă în acest sens, în persoana doamnei baronese Emma Nicholson, care am înţeles că se ocupă şi acum de această problemă, dar de la Londra. Respingerea petiţiei formulate de „Amici dei bambini“ a fost un succes al Comisiei de Petiţii a PE.

- Doamna Creţu, aţi fost jurnalistă, vă este dor de meseria asta? Vă gândiţi că aţi putea reveni vreodată în branşă?

- Nu, nu mă mai gândesc la acest lucru, dar îmi face plăcere să scriu şi colaborez şi acum cu presa. Mai am şi un blog personal pe care scriu destul de des. Mai trimit şi acum materiale la ziare, dar cred că perioada aceea a fost foarte potrivită vârstei pe care o aveam atunci. De abia terminasem facultatea, imediat după Revoluţie, şi poate era şi o altă atmosferă. Acum, toată lumea este pe cont propriu, atunci, eram aşa un fel de mare familie şi parcă atunci erau şi pasiuni politice mult mai mari. Am învăţat meserie şi mi-a plăcut foarte mult. Dacă m-aţi fi întrebat dacă voi ajunge în politică v-aş fi răspuns că este exclus. Dar în viaţă e bine să nu spui niciodată „niciodată“, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla. Poate doar să colaborez, dar să fiu, ca să zic aşa, cu carte de muncă, nu prea mă mai văd în această postură.

- Ce faceţi cu timpul liber, să spunem, mergeţi la shopping ca majoritatea femeilor?

- Am avut o perioadă când eram observator, când nu aveam drept de vot sau să iau cuvântul, practic, eram mult mai liberă. Aceea a fost şi perioada în care am vizitat mai mult oraşe ca Brugge sau Anvers. Acum, cred că m-am implicat în multe proiecte şi nu mai am timp de nimic. Doar când primim grupuri de vizitatori. Săptămâna aceasta am un grup de la Zalău şi atunci ies cu ei la o masă şi de abia atunci ajung şi eu în Grand Place (centrul turistic al Bruxelles-ului, n.r.). Am preluat şi această sarcină de secretar internaţional şi, practic, acest lucru este o muncă în plus aici în Bucureşti, deci este destul de limitat timpul şi am devenit, din cauza oboselii probabil, mult mai statică, dacă pot spune aşa. Oricum, când e vreme frumoasă, merită să te plimbi la Bruxelles.

- Dar unde vă place să vă faceţi cumpărăturile, la Bruxelles sau la Bucureşti?

- Sincer, cred că le fac mai mult din magazinele din aeroport, pentru că există acel timp de aşteptare care trebuie consumat. Oricum, preţurile sunt mai mici acolo (la Bruxelles - n.r.) şi la haine, şi la alte obiecte cosmetice, de exemplu. Totuşi, şi preţurile de pe Aeroportul din Bucureşti sunt mai bune decât pe altele similare.

- Doamna Creţu, sunt semne de ieşire din criză pentru UE, în general, şi România, în special?

- Cred că ţările UE nu pot fi evaluate ca un tot unitar pentru că statele din vestul Europei au fost cele mai afectate, dar ele ies deja din criză, pe când, în opinia mea, România mai avea încă de tras cel puţin 2-3 ani cu mari sacrificii şi apoi vor începe oricum dările către organismele internaţionale, care sunt, după cum ştiţi, cele mai mari din istoria României. Mi se pare că aceşti bani împrumutaţi nu se văd în economia României. Vorbim, totuşi, de 10 miliarde de euro de la FMI sau Banca Mondială şi nu mi se pare că se văd în mod corespunzător în economia României. Va fi o povară care va fi dusă inclusiv de generaţiile viitoare, pentru că o astfel de sumă imensă va trebui plătită tot din bani publici. Am o mare admiraţie pentru ţări ca Bulgaria sau Polonia pentru că au strâns din dinţi şi au mers mai departe. Noi nu am făcut decât să amânăm cumva efectele crizei, poate pentru că a fost şi an electoral, dar cred că trebuia să avem un dialog mai larg despre consecinţele acestui împrumut. Este foarte important să avem o viziune pe termen lung, cred că asta ne lipseşte. Poate ar trebui să lăsăm puţin politica şi să le permitem economiştilor să îşi facă treaba. Ar fi mai bine să existe mai puţine scandaluri politice pentru că până la urmă este în joc viaţa românului de zi cu zi.

- Are UE vreo strategie pentru integrarea rromilor?

- Există o strategie care a fost adoptată acum vreo doi ani. Totuşi, roadele ei s-au văzut mai puţin. Este clar că este o problemă care depăşeste graniţele unei singure ţări. Este nevoie de o strategie comună, pentru că este vorba de o comunitate care are cu totul alte obiceiuri, pentru care e nevoie de o nouă viziune. Părerea mea este că s-au făcut paşi importanţi, dar, legat de ce se întâmplă în Italia, cred că este nevoie ca şi ţiganii să se supună legilor ţării respective. Totuşi, dacă cineva comite o infracţiune, trebuie să plătească indiferent de etnie. Sunt multe discriminări şi multe prejudecăţi, atât la adresa ţiganilor, cât şi a românilor. Noi am fost recent la o conferinţă la Paris şi am văzut în tren acele afişe care avertizau călătorii despre „hoţii români“ şi am fost foarte vocali în PE împotriva lor. Din păcate, s-au format unele prejudecăţi în privinţa românilor. Chiar îmi spunea un coleg spaniol cum că a avut loc un jaf la o bancă în Spania, iar televiziunile relatau că este vorba despre români după modul în care s-a acţionat. S-a dovedit, un pic mai târziu, că erau albanezi. Deci iată că există astfel de prejudecăţi. Este de datoria noastră să luptăm pentru acest lucru, pentru că singuri ne-am făcut acest „renume“. Este adevărat că astfel de tendinţe extremiste sunt alimentate şi de criza economică, iar străinii, printre care şi românii, sunt primii afectaţi de disponibilizări. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru că au drepturi la fel ca şi ceilalţi cetăţeni europeni. Sunt destui politicieni şi ziarişti în România care vorbesc despre statutul emigranţilor, când noi suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline. Îmi vine în minte acum, probabil şi de la tragedie, exemplul Poloniei, iar domnul Kaczinsky a devenit incomod la Bruxelles tocmai pentru că bătea cu pumnul în masă când venea vorba de interesele ţării sale. La fel trebuie să luptăm şi noi pentru nevoiele românilor. Pe lângă problema rromilor, există şi altele, poate mai importante, cum ar fi cea a satului românesc, care nu se compară nici pe departe cu unul din Franţa, spre exemplu. Totuşi, oricât de muncitori am fi noi acolo, nu putem substitui politica naţională, iar ajutorul trebuie să vină şi de la Bucureşti în aceste privinţe.

- Despre Strategia UE pentru Dunăre ce ne puteţi spune? Care sunt beneficiile pentru România?

- Este o bătălie care s-a dat în Parlamentul European. Vă pot spune că Adriana Ţicău, colega mea, se ocupă foarte mult de acest proiect şi face parte din acel grup de lucru pentru această strategie. De asemenea, ea este şi vicepreşedinta Comisiei de Transporturi din PE. Din câte ştiu, dânsa doreşte să organizeze la Bruxelles o întâlnire cu toţi primarii din oraşele-porturi riverane Dunării din ţara noastră. Ridicarea nivelul economic pentru aceste oraşe nu poate fi decât în beneficiul României.

- Cum doreşte UE să se implice în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian? Este poziţia UE favorabilă creării statului Palestina?

- Eu cred că nu mai există factor politic care să nu mai agreeze ideea creării a două state diferite, respectiv Israel şi Palestina. Pe 22 martie, chiar am prezidat o întâlnire pe acest subiect, la care l-am avut invitat pe fostul premier britanic Tony Blair, care este în acelaşi timp şi reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Aş vrea să vă spun că Uniunea Europeană este cel mai important donator pentru palestinieni, cu peste un miliard de euro donaţi anual, bani care s-au dus în infrastructură, educaţie sau locuinţe, fonduri care au fost suportate practic din bani publici, iar din cauza conflictului din Fåşia Gaza de la începutul anului 2009, aceste proiecte au rămas în aer. În opinia mea, cred că UE nu îşi joacă rolul de cel mai important jucător în acest dosar, pentru că e clar faptul că în plan politic SUA sunt mult mai active, deşi noi (UE - n.r.) suntem cel mai important donator. UE nu ştie să joace rolul principal în această problemă, şi, la fel ca şi în cazul Haiti, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a fost criticată la Bruxelles. Şi acolo, UE a fost cel mai mare donator, dar cei care s-au văzut mai mult au fost americanii. Revenind, impresia mea este că în Parlamentul European s-a format deja o majoritate pro-palestiniană. Sunt foarte mulţi colegi care spun că au în circumscripţii comunităţi de palestinieni şi arabi în general şi nu duce la nimic bun această radicalizare a poziţiilor de ambele părţi. Spun asta pentru că rachetele dinspre teritoriile palestiniene nu încetează şi la fel şi construirea de locuinţe de către israelieni în teritoriile ocupate. În prezent, este o situaţie fără soluţie. Este importantă de asemenea şi reconcilierea în sânul palestinienilor între Hamas şi Fatah pentru a se continua negocierile cu Israelul, pentru că unii recunosc statul Israel, alţii nu. La începutul lunii mai, o delegaţie a PE va merge în Israel şi Fâşia Gaza.

- S-a împlinit recent un an de la violenţele din Republica Moldova, atunci când tinerii de peste Prut au ieşit în stradă pentru a alege pentru ţara lor un destin european. Suferinţa şi bătăile îndurate pentru acest deziderat au avut şi au ecou şi la Bruxelles?

- Bineînţeles, după cum spuneaţi, este un deziderat naţional, iar solidaritatea noastră este firească pentru cetăţenii de peste Prut, poporul-frate, ca să spun aşa. Ideea ar fi ca România să sprijine în continuare Republica Moldova şi ca, până în 2014, Chişinăul să implementeze cât mai multe reforme. Vreau să vă spun că noul guvern al Republicii Moldova face o bună impresie la Bruxelles şi cred că acest lucru este de asemenea foarte important. Vreau să vă spun că este datoria noastră să ajutăm Republica Moldova şi fiecare (dintre europdeputaţii români - n.r.) face ce poate în acest sens în comisiile în care activează şi nu cred că există o diferenţă între noi (europarlametarii români - n.r.), indiferent de la ce partid suntem.

Chişinăul, solidar cu Bucureştii, refuză participarea la parada de pe 9 mai de la Moscova

2010-04-19T22:40:00.000-07:00

Kremlinul este foarte iritat de posibilitatea ca delegaţia Republicii Moldova să nu participe la Parada Victoriei, organizată pe 9 mai la Moscova, eveniment ce prilejuieşte 65 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial. Momentul este plin de simbolistică pentru că, în viziunea Moscovei, reprezintă victoria Armatei Roşii eliberatoare asupra forţelor naziste. Deşi armata romånă se afla la acel moment de partea sovieticilor, fapt ce după părerea multor istorici a scurtat războiul cu circa 200 de zile, soldaţii romåni au fost consideraţi inamici, iar Romånia - tratată ca atare la conferinţele de pace ce au succedat deznodămåntul celui de-al Doilea Război Mondial. Autorităţile de la Chişinău au motivat eventuala neprezentare prin condiţiile dificile favorizate de actuala criză economică, care nu permit o deplasare atåt de costisitoare a unei delegaţii la Moscova. Cu toate acestea, presa moscovită a speculat că la mijloc s-ar afla Romånia, ţară care nu a fost invitată la eveniment, iar Chişinăul face front comun în această chestiune cu Bucureştii. Mai mult, diplomaţia rusă s-a oferit să plătească întreaga excursie a delegaţiei de opt persoane a Republicii Moldova. „Se estima participarea unei delegaţii formate din opt persoane, dintre care patru veterani de război. Toate cheltuielile, transportul cu avionul, cazarea şi diurna ar fi urmat să fie plătite de Moscova“, a declarat o sursă din cadrul MAE pentru „Kommersant“. Ziarul moscovit îl ia la tinţă pentru această chestiune pe preşedintele interimar Mihai Ghimpu, pentru că s-ar fi „eschivat ca ziua de 9 mai 2010 să fie proclamată în Republica Moldova nu Ziua Victoriei, cum se obişnuieşte în Rusia, ci «Ziua celei de-a 65-a aniversări de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial»“. De asemenea, liderii de la Chişinău au decis să-i decoreze cu o „Cruce comemorativă“ nu doar pe veteranii Armatei Roşii, ci şi pe cei din fosta armată romånă, subliniază în încheiere „Kommersant“. După semnarea la 23 august a pactului Hitler-Stalin, prin care Uniunea Sovietică şi-a manifestat interesul pentru Basarabia, şi notele ultimative primite de la Moscova imediat după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, la 26-27 iunie 1940, prin care Romåniei i se cerea să cedeze, sub ameninţarea armelor, Basarabia şi Bucovina de Nord, armata romånă a intrat, la 22 iunie 1941, în război alături de nemţi pentru recucerirea teritoriilor la care a fost nevoită să renunţe ca urmare a ultimatumului dat de sovietici. Istoriografia rusă a consemnat acest fapt ca pe o agresiune împotriva Uniunii Sovietice, iar armata romånă - categorisită ca una agresoare.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010042042498/Actualitate/Chisinaul-solidar-cu-Bucurestii-refuza-participarea-la-parada-de-pe-9-mai-de-la-Moscova.html

Avioanele israeliene s-ar putea antrena în spaţiul aerian al României

2010-04-19T22:37:00.000-07:00

La circa o săptămånă distanţă de la vizita şefului diplomaţiei israeliene în Romånia, Avigdor Lieberman (foto), cotidianul israelit „Jerusalem Post“ oferă informaţii din culisele acestei vizite de lucru foarte importante efectuate de oficialul de la Tel-Aviv la Bucureşti. Jurnaliştii de la „JP“ au scris, ieri, că unul dintre motivele prezenţei în Romånia a lui Lieberman a fost căutarea pentru Israel a unor noi spaţii de antrenament pentru avioanele de luptă ale Forţelor Aeriene Israeliene (IAF), în special pentru misiunile de antrenament la distanţă. Publicaţia amintită opinează că acest demers diplomatic vine în condiţiile în care Turcia a anulat permisiunea acordată IAF de a zbura în spaţiul său aerian, după reacţiile negative provocate, în råndul populaţiei turce, de războiul din Fåşia Gaza de la finele anului 2008. În ultima vreme, IAF şi-a intensificat zborurile pe distanţe lungi, în special în vest, în direcţia Stråmtorii Gibraltar, fapt ce a fost comentat de analiştii militari internaţionali drept repetiţii pentru o eventuală atacare a Iranului. În consecinţă, Ministerul israelian al Apărării încearcă să continue un acord semnat în 2006, care permite avioanelor de luptă israeliene să se antreneze în spaţiul aerian al Romåniei. IAF au trimis în Romånia avioane pentru antrenament, în 2007, şi plănuiesc să îşi trimită din nou flota la sfårşitul acestui an.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041942421/Actualitate/Avioanele-israeliene-s-ar-putea-antrena-in-spatiul-aerian-al-Romaniei.html

Specialist în securitatea zborurilor: „Aparatura de bord ar fi putut fi bruiată“

2010-04-16T08:34:00.000-07:00

Prăbuşirea aeronavei prezidenţiale poloneze, la finele săptămânii trecute, tragedie care s-a soldat cu 96 de morţi de la cel mai înalt nivel al ierarhiei statului polonez, la o distanţă de 70 de ani de evenimentele de la Katyn, a trezit un real interes la nivel mondial pentru aflarea cauzelor acestui accident. Multe ziare şi televiziuni din întreaga lume au prezentat diverse păreri, ipoteze şi scenarii legate de producerea accidentului. Ziarul „Curentul“ l-a contactat pe comandorul Nicolae Cârligeanu, până în urmă cu câţiva ani specialist în securitatea zborurilor la divizia militară 70 de la Aeroportul Otopeni . Domnia sa ne-a declarat că există o serie de elemente contradictorii care nu sunt conforme cu cele prezentate mass-mediei internaţionale. Câteva dintre acestea ar putea fi legate de limbajul special universal dintre piloţi şi turnurile de control, care nu necesită neapărat cunoaşterea limbii engleze.
De asemenea, distanţa de 1,2 kilometri dintre locul producerii accidentului şi pista aerodromului de la Smolensk este suspect de mare, chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă din cauza factorilor meteorologici. Comandorul Cårligeanu ne-a mai spus că la fel de incertă este şi explicaţia dată de autorităţi vizavi de raza de circa 2 kilometri pe care au fost împrăştiate resturile avionului, în condiţiile în care s-a afirmat că au fost trei-patru încercări de aterizare. Acest lucru ar fi presupus un consum mare de cherosen, iar din puterea exploziei rezultă că avionul avea în rezervoare destul de mult combustibil, factorul determinant al exploziei. Mai trebuie luate în calcul şi variantele unor bruiaje din satelit ale aparaturii de la bordul unor astfel de avioane, precum şi sistemele de apărare antiaeriană amplasate lângă un astfel de aeroport militar. Vă prezentăm în continuare discuţia avută de ziarul „Curentul“ cu specialistul român în securitatea zborurilor civile şi militare, domnul comandor Nicolae Carligeanu.

Domnule comandor, ce ne puteţi spune despre concluziile preliminare trase vizavi de accidentul aviatic de la Smolensk, care a condus la moartea delegaţiei poloneze? Stau în picioare afirmaţiile autorităţilor ruse?

Ele stau în picioare până se definitivează ancheta, noi nu putem face decât nişte supoziţii, dar ele trebuie să fie cât de cât pertinente în funcţie de context, pentru că acest lucru este cel mai interesant. În primul rând, cine ar putea să intre aici: factorii umani şi cei tehnici. Haideţi să luăm întâi piloţii, care sunt cei mai importanţi, pentru că se spune că ei îşi iau în mâini soarta echipajului şi al pasagerilor. Vorbind de echipaj, trebuie să ţinem cont că este o aeronavă prezidenţială, deci nu este vorba de orice aeronavă. Vârsta piloţilor nu are nicio relevanţa, iar criteriu principal este cel calitativ, deci se face numai pe baza numărului orelor de zbor. De obicei, piloţii unor astfel de aeronave sunt foarte buni pentru că nimeni nu merge pe mâna unora mai puţin experimentaţi. Noi să nu uităm că piloţii de luptă sunt toţi tineri şi sunt cei mai buni piloţi, în special cei militari. Vârsta cea mai bună este cuprinsă între 25 şi 35 de ani. Nu putea fi unul de, să zicem, 50 de ani, cum se obişnuieşte în cursele civile TAROM, spre exemplu. Revenind, pilotul când pleacă în misiune îşi face o pregătire prealabilă foarte bună. El ştie de unde pleacă, cu coordonate cu tot, pe ce aerodrom vrea să ajungă, care este aerodromul de rezervă, condiţiile meteo şi staţiile de radiorelee sau pentru dirijare. Din punctul ăsta de vedere, nu pot exista semne de întrebare. Atunci nu rămâne decât partea tehnică. Să nu omitem, totuşi, că acele condiţii tehnice au favorizat accidentul. Dacă era un timp bun, se putea uita pe parbriz şi ar fi putut să vadă că nu este în zona respectivă. Putea să vadă „ochimetric“ că este departe de pistă, că nu este pe ax şi că nu are înălţimea optimă şi aşa mai departe. Viteza respectivă este una de aterizare, orice avion de genul acela aterizează cu o viteză în jur de 320 de kilometri la oră, poate chiar spre 360. Înălţimea unde se presupune că ar fi trebuit să aterizeze este de 8 metri, deci cât înălţimea pragului de aterizare. Lateralul de 150 de metri este un semn de întrebare. Să nu uităm ca aerodromurile militare, dar şi cele civile au şi pistă naturală alături.

Deci în caz că nu reuşesc o aterizare normală, ar putea intra pe iarbă să zicem.

Sigur că da. Au fost atâtea cazuri când avioanele au aterizat fără tren de aterizare. S-au mai întâmplat accidente, dar nu din aceastea catastrofale.

Am înţeles că locul accidentului era undeva la 1,2 kilometri faţă de pistă, ceea ce reprezintă o distanţă destul de mare, zicem noi.

Sigur că da. Aerodromul militar are două staţii de relee, una de apropiere şi una de depărtare în capul pistei. Aceste două staţii dau pilotului atât axul pistei, cât şi înălţimea pentru o aterizare corectă.

Fostul comandant al Regimentului nr. 36 al forţelor aeriene militare ale Poloniei, Tomasz Pietrzak, a declarat că accidentul nu avea cum să se producă decåt din cauza unor deficienţe de dialog între turn şi aeronavă şi că piloţii niciodată nu fac mai mult de două încercări de aterizare, nu 3-4, cum a scris presa rusă şi cea poloneză. El consideră că accidentul s-a produs la prima încercare de aterizare. Sunteţi de aceeaşi părere?

De regulă, în astfel de cazuri, nu se fac decât două situaţii de ratare. Cu cât se fac mai multe încercări de aterizare, cu atât pierzi mai mult combustibil. Se pierde astfel şansa de a se putea duce pe aeroportul de rezervă. De exemplu, eu din turn pot să te învârt de 4-5 ori, dar e precis că tu îţi vei consuma combustibilul, fiind nevoit apoi să aterizezi tot aici. Nu mai poţi apoi să te duci în altă parte. Acesta iarăşi este un semn de întrebare referitor la ceea ce afirmă ei (autorităţile ruse - n.r.).

Dar oamenii din turn trebuie să vorbească într-un limbaj universal, în limba engleză, pentru că altfel nu ar avea ce căuta acolo.

Sigur că da. Asta trebuie să facă toţi navigatorii pentru ca dirijarea să fie bună. Navigatorii ştiu, în limbaj internaţional, toate comenzile. Este un limbaj specific între navigator şi pilot. Este un dicţionar special şi este un limbaj strict. Aici se dau nişte coordonate foarte clare: o înălţime clară, un raion de zbor, un traseu. Informaţiile acestea sunt date de turn, nu în funcţie de cele ale piloţilor pe care le aud de la bord.

Dumneavoastră, atunci când aţi zburat, aţi avut probleme vreodată cu turnul de control?

Eu sunt specialist pe MIG-urile 21 şi am zburat pe astfel de avioane, pe Tupolev sau Boeing, inclusiv cu Tu-144. Ce pot să vă spun este că nu ştiu dacă avionul are neapărat vreo problemă. Eu sunt specialist în avioanele acestea cu tehnică rusească, care pot să vă spun că este bună. Poate este puţin depăşită. Aş vrea să vă spun că modernizarea avioanelor se face în funcţie de constructor. Regula de bază în aviaţie este că numai firma-mamă este cea care poate să facă orice modificare la produsul ei. Dacă umblă altă firmă la el (avionul - n.r.), firma-mamă ţi-l scoate până şi din evidenţele sale. De exemplu, acum, firma avionului prăbuşit va da nişte specialişti care vor investiga această problemă, dar pot să direcţioneze ancheta într-o parte sau în alta. Ei ştiu cel mai bine avionul în cauză, absolut toate secretele, indiferent de ce model este.

Cu alte cuvinte, o astfel de anchetă poate fi dirijată în funcţie de cum vor specialiştii?

Da. Adică depinde foarte mult de specialiştii de la fabrica-mamă a ruşilor şi de cei polonezi. Ceilalţi vor fi observatori. Eu am lucrat în ultimii ani la Aeroportul Otopeni în cadrul unei divizii de aviaţie privind securitatea zborului, şi am participat la mai multe accidente şi ştiu cam cum se desfăşoară o anchetă şi ce concluzii se pot trage. Important este să se găsească o cauză tehnică ca să nu se repete accidentul. Aici, nimeni nu se joacă cu chestia asta, dar e posibil să nu găseşti ceva tehnic, şi doar să presupui. Aşa cum este şi cazul acesta acuma. Într-o împrăştiere pe o rază de 2 kilometri, deci cu o explozie din aceasta fantastică, din care nu a rămas mai nimic intact, este foarte greu să reconstitui ceva.

Acest lucru presupune că avionul a avut mult combustibil şi explozia a fost una puternică?

Da. Dacă nu avea mult cherosen, explozia nu ar mai fi fost atât de puternică.

Se poate spune că acest lucru poate ţine în picioare varianta care spune că avionul nu a făcut prea multe încercări de aterizare?

Da. Şi la fel şi această variantă care spune că distanţa dintre primul avion care a aterizat (cel al jurnaliştilor - n.r.) şi acesta care s-a prabuşit este de 10 minute. Şi acest interval de timp spune foarte multe. Noi nu vom afla multe lucruri din această anchetă.

Cât poate dura o astfel de anchetă? Este un timp prestabilit?

Ea poate să dureze şi câteva luni. Prima dată se va da o concluzie care nu va fi definitivă, care va avea la rândul ei câteva concluzii adiacente, pentru ca în final să se dea o soluţie, dar acest lucru poate dura şi câţiva ani. Deocamdată, ei sunt la stadiul căutării oricăror urme. Vă daţi seama că, la o astfel de deflagraţie puternică, piesele pot fi aruncate pe distanţe mari. Trebuie făcută şi o analiză a materialului pentru a se vedea dacă este provocat de o explozie, dacă e din cauza unei bombe (la bord - n.r.) sau dacă este din cauza unei rachete.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041642392/Actualitate/Specialist-in-securitatea-zborurilor-Aparatura-de-bord-ar-fi-putut-fi-bruiata.html

Am „testat“ F-16 şi am primit calificativul „You kick ass!“

2010-04-14T12:59:00.000-07:00

Avioane, elicoptere, diferite vehicule blindate şi multe alte „jucării“ periculoase au putut fi admirate zilele acestea la expoziţia militară „Black Sea Defence&Aerospace“, organizată la Romaero Băneasa. Veniţi cu noaptea în cap pentru a admira cele mai noi echipamente de luptă, bucureştenii, dar şi străinii sosiţi la acest eveniment, şi-au putut clăti ochii atât cu exponatele belicoase, care mai de care mai fioroase, dar şi cu fetele-pilot de la aviaţia americană, un soi de „Top Gun“ în variantă feminină, sosite tocmai de peste Ocean pentru a ne da detalii despre aparatele pe care vom zbura în următorii ani. Vremea, numai bună de plimbare. Interesaţi direct de detaliile celui mai mare contract militar din istoria română, am mers să stăm de vorbă, la cald, despre ce înseamnă F-16 şi F-35, tocmai cu reprezentanţii celei mai mari firme de produse şi servicii militare la nivel mondial, Lockeed Martin, compania care urmează să livreze României, în primă fază, un lot de 24 de avioane F-16. Ajunşi la standul de prezentare al companiei americane, am fost întâmpinaţi de generalul în rezervă Bob DuLaney, în prezent director al Departamentului de Dezvoltare a Pieţelor Internaţionale la Lockeed Martin, care ne-a împărtăşit câteva detalii despre secretele avioanelor F-16, F-35 şi F-22 Raptor. Nu l-am menajat deloc şi l-am luat tare, întrebându-l de ce ar trebui să aleagă România avioanele F-16 în detrimentul Gripen sau Typhoon Eurofighter. Răspunsul a picat sec, cam ca o rachetă trasă de un astfel de aparat de zbor: „Simplu! Pentru că este cel mai bun“. L-am rugat să detalieze. „Acest aparat F-16 nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru că şi-a dovedit eficienţa în toate teatrele de operaţii unde a luptat, iar rezultatele au fost extrem de bune. Nu vreau să vorbesc neapărat despre produsele altora, dar pot să spun că avioanele acestea sunt fantastice.“ Generalul DuLaney are în spate peste 450 de ore de zbor, a participat la 70 de misiuni de luptă, în special în Irak, în care a acumulat circa 350 de ore de zbor. Fostul pilot texan ne-a mai spus că şi la vârsta sa nu i-ar fi niciodată frică să plece la luptă într-un astfel de aparat. Am fost curioşi în câţi ani se formează un pilot de luptă în SUA. Cumulat, ne-a indicat o perioadă undeva la 5 ani de zile. Am întrebat apoi cât le va lua piloţilor români pentru a se obişnui cu această tehnologie, în condiţiile în care majoritatea au pilotat veşnicele noastre avioane de vânătoare MIG-21 Lancer, construite după standardele fostei Uniuni Sovietice, şi nu după cele ale NATO. „Băieţii voştri sunt talentaţi. Sunt convins că acele cursuri intensive pe care le vor lua îi vor face să se acomodeze rapid cu avioanele americane“, ne-a mai declarat DuLaney.

Cu „texanul zburător“, la simulator

Generalul american a vrut să ne şi dovedească faptul că manevrabilitatea F-urilor este una adevărată şi ne-a invitat să testăm pe pielea noastră care sunt senzaţiile pe care le trăieşti în carlinga unui F-16. Prima dată am fost reticenţi la această propunere, apoi ne-am zis că nu e decât o simulare şi, în cel mai rău caz, nu putem decât să stârnim râsetele celor din jurul nostru. Am acceptat invitaţia şi am sărit în avion. Simulatorul imita perfect toată tehnica de bord prezentă pe un avion real. Bun, am zis atunci, dar sunt prea multe ceasuri, beculeţe, manşe şi pedale. Ni s-a explicat rapid că toate acestea folosesc mai mult înainte de decolare, iar odată ridicat în aer, în principiu, nu trebuie decât să fii foarte atent la manşă. Deşi nu mai fusesem nici măcar aproape de un astfel de avion de vânătoare, ne-am descurcat onorabil şi, la un moment dat, am tras şi câteva loopinguri, mai ceva ca Tom Cruise în „Top Gun“. Toată acţiunea s-a desfăşurat sub atenta supraveghere a fostului director al Operaţiunilor aeriene de la sediul Forţelor Aeriene din Europa ale SUA de la Ramstein (Germania), care trăia aventura aviatică alături de noi, foarte încântat, strigând: „You kick ass!“. Acum nu ştim dacă a spus-o din politeţe sau chiar ne-am descurcat mai bine decât şeful Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), generalul-maior Ion Aurel Stanciu, care a rămas, marţi, cu picioarele în afara carlingii, după ce s-a urcat greşit în aparatul F-16. Cu toate acestea, Stanciu a declarat că abia aşteaptă viitoarele F-35. Sigur, nu pentru dânsul, am concluzionat noi. Am fi vrut să avem şi termeni de comparaţie pentru F-16, dar companiile SAAB Gripen şi Eurofighter nu au mai dorit să participe, în urma alegerii făcute de CSAT. „Am fi venit degeaba, în condiţiile în care România a ales deja fără prea multe discuţii F-16“, ne-a precizat un reprezentant al Gripen, firmă prezentă la expoziţie doar cu un stand sumar.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041542343/Actualitate/Am-testat-F-16-si-am-primit-calificativul-You-kick-ass.html

Radiografia Ungariei inainte de alegerile parlamentare de duminica. La rece, despre pericolele ce ne pandesc la granita de Vest

2010-04-09T13:22:00.000-07:00

Am citit pe pagina electronica a Deutsche Welle o analiza extrem de interesanta vizavi de viitorul politico-social de la Budapesta in prag de alegeri parlamentare. Tendintele exarcebarii sentimentul national este pe cale sa depaseasca limita normalui fapt ce ar putea arunca Ungaria intr-un haos extremist fara precedent. Spun interesant deoarece constructia discursului politic al clasei politice ungare pe bazele unor deziderate extremisto-iredentiste ar putea crea deranj si in Romania in randul minoritatii maghiare din Romania si nu numai, tot mai sensibila la apelul autonomist fluturat pe unii lideri locali. As dori, totusi, sa aduc aminte ca un astfel de semnal a fost tras inca din vara de anului trecut la alegerile europarlamentare, cand mai multe formatiuni politice cu vederi extremiste, in special de dreapta, si-au trimis reprezentantii in Legislativul European. Una dintre aceastea este partidul maghiar de extrema-dreapta Jobbik cu trei reprezentanti in PE care defileaza pe holurile acestei institutii europene in uniforme. Dar mai bine las textul DW sa curga:

Europa asistă stupefiată la „schimbarea la faţă a Ungariei”. Din elevul model pentru proaspeţii membri ai Uniunii, ţara din Cîmpia Panonică pare a se metamorfoza sub ochii noştri într-un huligan.

Agravate de persistenţa crizei financiare şi economice, ca şi de scrutinul de la 11 aprilie, accesele de naţionalism şi xenofobie, de antisemitism şi iredentism din Ungaria îi pun pe gînduri nu doar pe politicienii europeni, ci şi pe intelectualii şi teoreticienii culturii, porniţi în căutarea cauzelor spre a afla remediile. Explicaţiile pendulează între factologia istorică şi psihologia colectivă, fără a putea ocoli întru totul şi cîteva clişee şi prejudecăţi.

Unul dintre cei mai avizaţi experţi şi cunoscători ai situaţiei este László Földényi, scriitor, eseist, figură de proră a intelectualităţii ungare. El a furnizat cotidianului DIE WELT, într-un recent interviu, cîteva repere apte să ducă la o posibilă dezlegare a angoasantei enigme maghiare.

Democraţia - o lecţie neînvăţată

Földényi porneşte de la premiza că în întreaga istorie a Ungariei nu a existat o situaţie în care diversele partide politice să ajungă pe cale raţională la un consens. Adversarul politic a fost dintotdeauna perceput ca duşman. Prin urmare frustraţi, ungurii şi-au pierdut încrederea în democraţie şi în eficienţa reformelor.

Fiindcă, deja la finele veacului al XVIII-lea, cînd împăratul Iosif al II-lea a încercat să-şi aplice reformele şi în Ungaria, aristocraţia maghiară s-a opus. Pînă în istoricul an 1989, ţara a fost guvernată în stil autoritarist, din care motiv Földényi deduce, fără resemnare şi tragism, că ungurii nici nu ar fi avut şansa de a învăţa democraţia.

Chiar dacă populaţia Ungariei nu trebuie imaginată ca fiind monolitică, persistă, pînă şi în formele actuale de capitalism, tendinţe semifeudale, înclinaţii paternaliste, soluţii etatiste la nivelul conducerii, influenţate însă tocmai de preferinţele algătorilor.

János Kádár, promotorul aşa numitului „Gulaschkomunismus”, se bucură şi azi de popularitate, iar Victor Orbán îl imită pe fostul lider comunist, pînă şi în gesturi şi mişcări. Kádár le-a oferit maghiarilor mici libertăţi, condiţionate de respectarea unor tabuuri. Astfel, pentru Ungaria, comunismul a fost mai suportabil, mai vesel, decît pentru restul ţărilor frăţeşti. Ceea ce a făcut ca după căderea Cortinei de Fier, la care Ungaria şi-a adus un remarcabil aport, gustul libertăţii să nu mai fi fost atît de puternic. Filozoful Agnes Heller observase mai demult că politica lui Kadar i-a influenţat negativ pe maghiari.

O istorie "nefericită"

#b#În interviul publicat în DIE WELT, László Földényi revine asupra istoriei „nefericite” a Ungariei, amintind că în ultimii 800 de ani, ţara nu a mai cîştigat nici o bătălie importantă, că şi azi ungurii sunt traumatizaţi de consecinţele păcii de la Trianon, că utopiile pe care le nutresc sunt retroactive, ceea ce alimentează şi puseele de iredentism, şi cele de naţionalism şi antisemitism. Acestea din urmă sunt generate şi de faptul că, spre deosebire de restul ţărilor, Ungaria nu s-a confruntat nici în timpul comunismului, nici după aceea, cu adevărat, temeinic şi profund, cu grava ei implicare în Holocaust.

Populismul de extremă dreaptă, care se manifestă îngrijorător acum, nu este contracarat pe măsură de societatea civilă. Cît despre absenteismul politic al intelectualităţii maghiare, el este şi consecinţa frecventelor tentative de denigrare la care este ea supusă. Recent, un ziar a publicat chiar un apel prin care populaţia este chemată să distrugă, să scoată din biblioteci cărţile lui Imre Kertész, Péter Esterházy, Páter Nádas, György Konrád - autorii cei mai cunoscuţi peste hotarele Ungariei.

Excesele etnocentrismului

Într-o atît de alarmantă stare de spirit, orice atitudine critică formulată din interior trece drept o pîngărire a neamului. Nici Victor Orbán nu a ezitat, într-o recentă cuvîntare, să-i admonesteze pe „boierii minţii”. Nu demult, György Konrád a apreciat drept „infantil" stadiul de maturitate al castei politice maghiare.

Ca şi în urmă cu 200 de ani, şi acum, în Ungaria, în jocul pentru putere miza este pusă pe cartea naţionalismului, crede László Földényi. Extrapolînd însă ideea, el constată că şi sub impactul integrării europene, şi sub cel al globalizării, problematica identitară este azi un ansamblu extrem de sensibil. În vremurile bune, nu te interesează dacă eşti francez, german sau maghiar. În perioadele de criză însă, identitatea poate deveni o chestiune gravă – aşa cum şi istoria ne învaţă.

Dacă în urmă cu 200 de ani, Herder proorocea Ungariei sfîrşitul, acum creşterea demografică este mai puternică decît a altor popoare europene iar ţara, ca niciodată în istoria ei, nu mai are a se teme de ocupaţii străine. Este însă posibil ca Ungaria să fie prea pre-ocupată cu ea însăşi – i se sugerează filozofului maghiar la finele interviului. László Földényi acceptă observaţia, căreia îi adaugă o notă de subsol: pînă şi acest egocentrism etnic accentuat li se pare prea slab forţelor naţionaliste.

sursa: http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5449018,00.html

SUA şi Rusia îşi dau mâna pentru pacea nucleară mondială

2010-04-09T02:13:00.000-07:00

Noul tratat istoric privind reducerea armelor nucleare strategice, denumit generic START-2 (Strategic Arms Reduction Treaty - n. red.), care urmează să fie semnat azi, la Praga, de liderul SUA, Barack Obama, şi omologul său, Dmitri Medvedev, se doreşte a fi piatra de temelie a noii relaţii bilaterale dintre foştii adversari ai Războiului Rece. Nu numai că documentul acesta va fi concretizarea în scris a termenului de „resetare“ a relaţiilor ruso-americane de care vorbea Obama la începutul mandatului său, dar va însemna şi o reaşezare a ordinii nucleare la nivel global, deoarece evenimentul semnării noului tratat START-2 va fi urmat de unul similar, peste Ocean, săptămâna viitoare la Washington, reuniune la care şi-au anunţat participarea 47 de state, printre care majoritatea puterilor nucleare mondiale. Importanţa acestui nou tratat este cu atât mai mare cu cât SUA şi Rusia deţin împreună un procent de 95% din potenţialul nuclear mondial, potrivit analiştilor militari internaţionali. Conform noii înţelegeri, ruşii şi americanii vor trebui să îşi reducă până la o treime (circa 1.550) numărul armelor nucleare aflate în silozurile fiecărei ţări, arsenal acumulat în aproximativ jumătate de secol în timpul cursei înarmărilor din timpul Războiului Rece. Noul tratat va avea ca misiune distrugerea, pe o durată de circa zece ani, a nu mai puţin de 3.500 de focoase nucleare de ambele părţi semnatare, în ideea unei parităţi privind armele nucleare.

De la Războiul Rece la războiul antiterorism

Ideea reducerii imensului arsenal nuclear agonisit de cele două superputeri mondiale nu este una nouă. Noul tratat îşi are originile în Tratatul Antibalistic (ABM - Anti-Ballistic Missile) din 1972, document întocmit în logica Războiul Rece, prin care se garanta distrugerea reciprocă de arsenal nuclear, în ideea că astfel cursa înarmărilor va fi oprită, iar războiul va fi descurajat, fapt ce s-a şi întâmplat. Eforturile dezarmării nucleare au continuat în luna iulie a anului 1991, cu câteva luni înaintea căderii Uniunii Sovietice, odată cu semnarea tratatului START-1. La acea vreme, cele două părţi se angajau să înjumătăţească arsenalul nuclear la 3.000-3.500 de focoase, pe parcursul următorilor şapte ani. Din cauza perturbărilor create de prăbuşirea fostului bloc sovietic, acordul a intrat în vigoare în luna decembrie a lui 2004 şi a avut un termen de valabilitate de 15 ani, expirând pe 5 decembrie 2009. De asemenea, noul tratat se doreşte a fi îndreptat împotriva terorismului, în baza unor rapoarte ale diferitelor instituţii de informaţii care vorbesc despre posibilitatea ca armele nucleare să pice în mâinile unor actori nonstatali.

Potenţialul nuclear

Liderul de la Casa Albă, Barack Obama, a anunţat, în urmă cu câteva zile, în cadrul unui interviu pentru „New York Times“, că SUA îşi va restrânge condiţiile în care va putea folosi arma atomică potrivit noii doctrine nucleare a ţării. Într-un bilanţ al „Bulletin of Atomic Scientists“, un institut înfiinţat în 1945 de creatorii bombei atomice americane, se concluzionează că arsenalul nuclear al SUA se ridică la 2.200 de focoase nucleare „operaţionale“ şi 2.500 care pot fi activate dacă este necesar. Pe lângă acestea, Washington-ul are la dispoziţie 500 de ogive nucleare cu rază scurtă de acţiune, disclocate în bazele NATO din Europa, fapt ce oferă SUA avantajul de a putea lovi ţinte aflate pe întreg mapamondul. De asemenea, forţele armate americane posedă 450 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) Minuteman III, cu o rază de acţiune de 5.500 de kilometri, echipate cu focoase nucleare unice sau multiple (capabile să atace mai multe ţinte). SUA deţine 14 submarine nucleare americane de clasă Ohio, lansatoare de proiectile care transportă 288 de rachete balistice sau 1.152 de ogive nucleare. Submarinele sunt echipate cu rachete Trident II D5 (produse de compania americană Lockheed Martin, care va livra României lotul de avioane F-16), având o putere ce poate atinge 455 de kilotone (de aproximativ 30 de ori forţa bombei lansate asupra oraşului Hiroshima).

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040942059/In-lume/SUA-si-Rusia-isi-dau-mana-pentru-pacea-nucleara-mondiala.html

Marea dinastie de la Externe

2010-04-07T13:05:00.000-07:00

„Viaţa bate filmul“ pare să fie expresia cea mai potrivită după care funcţionează Ministerul Afacerilor Externe (MAE). În ciuda promisiunilor de reformare a sistemului diplomatic şi revigorare făcute de toţi miniştrii care s-au perindat la şefia acestui minister, lucrurile au rămas aceleaşi în sånul „marii familii de la Externe“. În ultimii ani, MAE a scos la concurs extrem de puţine posturi care să ofere şansa tinerilor, iar concurenţa a fost la fel de mare pentru ocuparea lor. De asemenea, surse din MAE ne-au declarat că actualii diplomaţi fug de posturile reprezentanţelor diplomatice dinspre Răsărit, preferåndu-le pe cele „călduţe“ din ţări occidentale, acolo unde banii sunt mai mulţi şi „viaţa la post“ este una mult mai lejeră. Deşi diplomaţii au dreptul de a-şi lua familia cånd pleacă la post în străinătate, aceştia preferă varianta mult mai fericită în care soţia/soţul devine la råndul său diplomat. Motivaţia principală este de ordin material în condiţiile în care soţia/soţul va primi de la caseria MAE o sumă mult mai mare în calitate de diplomat. Aceleaşi surse ne-au mai spus că aceste practici deschid de asemenea calea unor discriminări şi abuzuri în råndul diplomaţilor, mai ales celor necăsătoriţi care rămån ani de zile în Centrala MAE, în detrimentul celor cu o altă stare civilă în buletin care zboară spre posturile călduţe.

Lămuriri futile

Biroul de comunicare al MAE, compus în special din tineri diplomaţi, a încercat să spele imaginea instituţiei printr-un comunicat lămuritor cu privire la motivele pentru care această caracatiţă clientelară ţine în loc reformarea acestei instituţii prin păstrarea, în numeroase cazuri, a unor diplomaţi anacronici. „Ca politică de resurse umane, este încurajată participarea la concurs şi plecarea la post în tandem a angajaţilor MAE soţ-soţie, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor posturilor respective şi promovării concursului, din raţiuni financiare. Spre exemplu, cheltuielile cu cazarea, cu indemnizaţiile soţilor/soţiilor şi copiilor sunt mai mici dacă pleacă în misiune pe două posturi angajaţi soţ-soţie, decåt dacă ar pleca angajaţi diferiţi, fiecare cu familia lui“, precizează MAE. Scuza instituţiei este cel puţin hilară, fapt ce ridică o întrebare firească: ale cui raţiuni financiare, ale MAE sau ale diplomaţilor?

Arborele genealogic diplomatic

Există o serie de liste ale familiilor plecate la post împreună. Este vorba despre persoane care ocupă funcţii de importanţă diferită în ierarhia ambasadelor. Printre numele menţionate figurează două familii plecate la post la Ambasada Romåniei din SUA - ambasadorul Adrian Vieriţa şi Codrina Vieriţa, ministru consilier la secţia politică, precum şi Cristian şi Cristina Gagynsky, ministru-consilier, respectiv consilier la ambasadă. În Australia, ambasadorul Mihai Ştefan Stuparu şi Cristina Stuparu, consilier. La aceeaşi ambasadă membri ai aceleiaşi familii sunt secretara şi şoferul. La Ambasada Romåniei la Bruxelles, sunt menţionaţi Mircea Simion, consilier diplomatic la secţia politică, şi Teodora Simion, secretar II. La Ambasada Romåniei de la Ottawa, potrivit listei care a circulat pe Internet, o familie ar fi formată din Maria Păunică, asistenta ambasadorului, şi Victor Păunică, şeful serviciului administrativ. La ambasada de la Beijing, lista menţiona familia Isticioaia Budura, formată din Viorel Isticioaia Budura, ambasador, şi Tatiana Isticioaia Budura, consilier diplomatic.

restul la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040841995/Actualitate/Marea-dinastie-de-la-Externe.html

Republica Moldova, un an de la violenţele din 7 aprilie

2010-04-06T11:14:00.000-07:00

După un an de zile, Republica Moldova încă îşi mai plånge tinerii bătuţi cu bestialitate de gardienii generalului de miliţie şi fost preşedinte Vladimir Voronin şi acoliţii comunişti aflaţi în subordinea acestuia. La 7 aprilie 2009, zeci de mii de tineri basarabeni ieşeau în stradă pentru a protesta faţă de rezultatul alegerilor parlamentare care le asigurau comuniştilor încă patru ani la conducerea Republicii Moldova. Protestele au degenerat atunci în violenţe prin concursul puterii comuniste de atunci de la Chişinău care nu a mişcat un deget pentru a stopa vandalizarea sediilor unor instituţii publice, dar au atacat în noaptea de 7 aprilie grupurile răsleţe de tineri aflaţi în centrul Chişinăului. Folosindu-se de aceste pretexte, camarila roşie din jurul lui Voronin a acuzat atunci Romånia că este principalul vinovat pentru aceste violenţe pe care le-a caracterizat drept „lovitură de stat“, motiv pentru care ambasadorul romån la Chişinău, Filip Teodorescu, a fost atunci expulzat, iar romånilor le-a fost introdus regimul de vize. Practicile miliţienilor lui Voronin au lăsat atunci în urmă mai mulţi morţi, printre care şi tånărul Valeriu Boboc (23 de ani), Eugen Ţapu sau Ion Ţabuleac (22 de ani). Acestor tineri li s-au mai alăturat circa 300 de tineri arestaţi (600 conform unor cifre neoficiale) interogaţi şi bătuţi în beciurile miliţiei din principalele oraşe de peste Prut. De asemenea, organizaţiile internaţionale care au anchetat aceste cazuri au întocmit rapoarte concludente privind maltratarea a cåtorva sute de tineri şi violarea unor fete arestate abuziv în Chişinău.

Comemorare pe ambele maluri ale Prutului

La comerorarea acestor evenimente care au marcat cursul Republicii Moldova spre un destin pro-european, tinerii de pe ambele maluri ale Prutului organizează astăzi o serie de manifestări în nu mai puţin de 30 de oraşe din Romånia şi Republica Moldova. Organizatorii evenimentelor fac apel la aprindea unei lumånări în memoria victimelor torturilor. Programul de azi al manifestărilor cuprinde întålniri ale tinerilor în Piaţa Marii Adunări Naţinale din centrul Chişinăului, acolo unde se vor aprinde lumånări şi vor depune flori pe locul unde se presupune că a fost omoråt Valeriu Boboc, despre care se crede că a fost ucis de poliţie în timpul intervenţiilor în forţă făcute în noaptea de 7 aprilie. O expertiză internaţională a stabilit, la cåteva luni de la incident, că Valeriu Boboc a decedat în urma unor lovituri în regiunea gåtului şi inimii, posibil cu patul armei. Tinerii vor ţine un minut de reculegere şi în memoria altor tineri care au decedat în condiţii dubioase în perioada respectivă. Manifestările vor începe la ora 18:00 în Chişinău şi Bălţi şi la orele 20 în celelalte oraşe.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040741945/Actualitate/Republica-Moldova-un-an-de-la-violentele-de-la-7-aprilie.html

„Dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime“

2010-04-01T08:45:00.000-07:00

Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu unul dintre cei mai tineri europarlamentari români de la Bruxelles. În ciuda tinereţii, eurodeputatul Cristian Buşoi se află deja la al doilea mandat în Parlamentul European şi susţine că Legislativul european este o provocare pentru el, provocare care îl stimulează pentru a munci mai mult şi mai bine în slujba cetăţenilor europeni, în special pentru cei români. Cristian Buşoi ne-a vorbit despre unul dintre cele mai importante proiecte la care lucrează, şi anume reţeaua SOLVIT, care este un instrument prin care cetăţenii europeni îşi pot rezolva mai repede problemele legate de funcţionarea deficitară a legislaţiei privind piaţa internă şi de a ocoli calea birocratică a unor procese în justiţie ce ar putea dura foarte mult. Un alt proiect la care Cristian Buşoi lucrează este legat de sectorul farmaceutic şi are ca ţintă informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. El doreşte ca, prin acest proiect, pacienţii să aibă un mai mare acces la informaţiile legate de medicamentele pe care le iau pentru a se putea îngriji mai bine. Dânsul ne-a mai declarat că este de părere că sistemul educaţional din România trebuie reformat, dar discuţia trebuie să fie una aşezată şi bazată pe nevoile elevilor. În viziunea sa, sistemul educaţional românesc trebuie să devină unul flexibil, bazat pe creativitate şi pe stimularea elevilor şi studenţilor în direcţia materiilor la care dau cel mai bun randament. De asemenea, eurodeputatul s-a arătat rezervat în ceea ce priveşte condiţiile de achiziţie a avioanelor F-16. Despre destinul european al Republicii Moldova, europarlamentarul ne-a declarat că teritoriul de peste Prut beneficiază de a doua susţinere financiară a UE, pe cap de locuitor, după teritoriile palestiniene. Vă lăsăm să urmăriţi câteva fragmente din interviul cu eurodeputatul Cristian Buşoi, pentru ca varianta integrală să poată fi vizionată pe site-ul ziarului „Curentul“ la www.curentul.ro:

- Domnule Buşoi, care sunt preocupările d-voastră în Parlamentul European şi care este contribuţia d-voastră pentru ca românii să fie cât mai bine reprezentaţi în Legislativul European?

- Sunt membru în Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor (IMCO) în cadrul căreia am devenit, din iulie 2009, coordonatorul Grupului ALDE, iar activitea mea se concentreză pe aceste două subiecte. Sunt, de asemenea, membru în Comisia de mediu şi sănătate şi în Comisia de buget. În Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor am avut deja şansa de a înainta Parlamentului European (PE) un proiect care a fost şi adoptat şi care se referă la reţeaua SOLVIT, reţea creată de Comisia Europeană (CE) pentru a ajuta cetăţenii europeni, dar şi firmele, să îşi rezolve problemele legate de proasta funcţionare a legislaţiei privind piaţa internă. Astfel, oamenii nu mai sunt nevoiţi să meargă în justiţie pentru a-şi rezolva aceste probleme.

- Practic, să îşi rezolve mai repede problemele.

- Da, aşa este. Durata medie de rezolvare a unei probleme este de şase săptămâni, iar cele mai multe cazuri rezolvate sunt cele legate de recunoaştere a calificărilor profesionale şi sunt destule cazuri de cetăţeni români care şi-au rezolvat problema de recunoaştere a calificărilor profesionale sau a diplomelor în această reţea SOLVIT. Raportul de care vă vorbeam mai sus a fost de a scoate în evidenţă câteva dintre realizările reţelei SOLVIT, dar şi problemele cu care se confruntă, şi anume numărul mic al persoanelor angajate în reţeaua SOLVIT. De asemenea, dorim ca această reţea să fie mai bine cunoscută la nivel european pentru că sunt destui cetăţeni care ignoră acest instrument care i-ar putea ajuta şi am cerut PE şi CE să facă mai mult pentru cunoaşterea acestei reţele. Aceasta este una dintre realizările la care am început să lucrez în acest mandat şi, evident, vreau să fac mai mult pentru ca românii să afle de această reţea. Un al doilea subiect la care lucrez şi care se va materializa într-un aviz pe care îl pregătesc în numele Comisiei IMCO este, în cadrul pachetului farmaceutic, directiva privind informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. Este o problemă, pentru că în unele ţări ale UE, precum Franţa sau Suedia, pacienţii au acces la un număr variat de informaţii despre medicamentele eliberate cu reţetă, dar sunt şi ţări în care singura sursă de informaţie este vizita la medic. Cred că tocmai medicul trebuie să fie principala sursă de informaţii şi cred că un pacient care ştie mai multe se îngrijeşte mai bine de sănătatea sa. Cu toate acestea, publicitatea va fi interzisă, dar pot exista site-uri sau broşuri şi pliante care pot fi consultate.

- Ce aţi prefera mai mult, Parlamentul naţional sau cel european şi care ar fi motivele?

- Spre deosebire de unii colegi, eu am şansa să pot face o comparaţie, pentru că am fost în amândouă. Lucrurile sunt destul de diferite, iar pentru mine este mult mai stimulantă munca în PE, chiar dacă puterea pe care o are un parlamentar naţional este una mai consistentă doar pentru faptul că are dreptul de iniţiative legislative şi poate propune legi, ceea ce nu este cazul în PE, unde iniţiativele legislative nu pot fi propuse decât de către CE. Pe de altă parte, în PE lucrurile sunt mult mai bine organizate, mai previzibile, poţi să lucrezi cu atenţie pe dosarele pe care le ai sau pe directivele pe care trebuie să faci un raport. Nu m-am întâlnit niciodată în PE cu situaţia pe care o întâlneam în Parlamentul României, de a fi pus în faţa unui text de lege la care trebuia să faci amendamente şi să iei decizii în următoarele două ore. În PE, termenele sunt foarte clare şi ai timp suficient pentru a-ţi fundamenta o poziţie. De asemenea, sunt foarte multe subiecte interesante la care nu ai acces din Parlamentul naţional, mă refer la anumite chestiuni de pe scena internaţională, la politica energetică, la chestiuni legate de fondurile europene, la criza financiară, la extinderea UE etc. Pe mine, aceste activităţi mă stimulează mai mult şi cred că pot face mai multe din Parlamentul European.

- Domnule Buşoi, ce alte activităţi aveţi în afara vieţii de europarlamentar, ce hobby-uri aveţi?

- Sincer, foarte mult timp în afara programului nu am, asta din cauza faptului că încerc să fiu foarte activ şi în ţară unde încerc să particip la cât mai multe dezbateri, emisiuni şi încerc să prezint cât mai mult ceea ce se întâmplă la Bruxelles. La fel, aproape în fiecare weekend merg şi la Timişoara, în afara acţiunilor din Bucureşti. Vă spun sincer că profit de experienţa din PE pentru a citi cât mai mult şi încerc să rup puţin timp pentru a descoperi câteva lucruri şi din locurile pe care le vizitez.

- Credeţi că este nevoie de reformarea sistemului educaţiei din România şi voiam să vă întrebăm care este, în linii mari, viziunea d-voastră pentru atingerea acestui deziderat?

- Eu cred că este nevoie de o reformă, dar această reformă trebuie bazată pe cât mai mult consens, pentru că, aşa cum se încearcă acum să se facă o dezbatere în pripă şi o adoptare rapidă în Parlament, lucrurile nu au cum să rămână trainice. E foarte probabil ca, în 2014, actualul Guvern să fie înlocuit de cei care vor succeda, iar aceştia să dorească să îşi impună o cu totul altă strategie. Eu cred că dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime. Nu e un lucru uşor şi au încercat şi ţări mai avansate din punct de vedere al sistemului educaţiei decât România de a copia modelul american, acela bazat pe iniţiativa elevului sau studentului, bazat pe creativitate, cu un număr mai mic de materii, dar pe care să le stăpânească mai bine, bazat pe cunoştinţe care să îi folosească în viaţă şi mai puţin pe cele teoretice, pe care poate le va uita la fel de uşor cum le-a învăţat în cazul în care nu le foloseşte. Gândiţi-vă acum câte noţiuni de algebră, trigonometrie sau altele învăţate în liceu ne mai sunt folositoare acum. Cred că o educaţie civică mai consistentă, poate înclinată pe învăţarea mai multor limbi străine, de exemplu, ar putea să fie mai de folos. Asta nu înseamnă că cei care vor să îmbrăţişeze mai multe chestiuni tehnice nu pot intra în adâncul unor ştiinţe exacte de exemplu, dar cred că ar trebui puţin mai mult lăsat deoparte sistemul acesta bazat pe memorie şi pe repetarea a ceea ce ţi-a explicat profesorul cu o oră înainte şi am merge mai mult pe dezvoltarea creativităţii tinerilor. Cred, de asemenea, că trebuie depolitizată conducerea şcolilor. Cred că, dacă vom continua aşa, vom asista din nou la faptul ca universităţile din România să nu se regăsească iar în top 500 al acestora.

- Am citit în CV-ul d-voastră că la absolvirea Colegiului Naţional de Apărare aţi scris lucrarea „Reforma serviciului militar în România“. Cum vedeţi această reformare şi ce părere aveţi despre intenţia de achiziţie a avioanelor F-16?

- Titlul lucrării mele era într-adevăr cel menţionat de d-voastră, iar la acea dată, când am scris-o, serviciul militar era încă obligatoriu, dacă nu mă înşel. Eu încă din 2002-2003 am adus în discuţie această problemă la liga studenţilor liberali şi vă zic cu surprindere că mulţi dintre colegii liberali o priveau cu suspiciune şi sigur că, în mai puţin de 3-4 ani, conducătorii Armatei au înţeles că acesta este viitorul şi România nu mai trebuie să ţină o armată de recruţi şi să mai scoată de la carierele lor atâţia tineri, doar că trebuie scoşi din circuit şase luni sau un an ca să devină bărbaţi, cu măcar câteva luni de armată în viaţă. Din acest punct de vedere, pot să am bucuria că, în timpul guvernării liberale, acest deziderat pe care l-am explicat eu în acea lucrare a fost atins, chiar dacă încă în acest moment ţări din întreaga lume şi chiar din UE păstrează acest sistem. În ceea ce priveşte F-16, eu îmi exprim dubiile în privinţa faptul că România are, în acest moment, posibilităţile financiare pentru a cumpăra astfel de avioane. Spun acest lucru pentru că luna februarie a adus cel mai trist record după 1990 din istoria României, un deficit bugetar pe bugetul consolidat de 6 miliarde de lei noi. Or, în aceste condiţii de rămânere pe axa macroeconomică, dicutată cu FMI şi UE, mi-e teamă că o astfel de achiziţie e greu de realizat. Totodată, un semn de întrebare este ce se întâmplă cu clauza aceea de offset, nu e clar dacă în contrapartidă, cei de la care le achiziţionăm vor face unele investiţii în România, iar dacă nu se va face cmpărarea pe actuala lege a achiziţiei militare şi se va face printr-un acord interguvernamental care ocoleşte legislaţia şi care nu obligă la compensare, mi-e teamă că lucrul acesta nu se va întâmpla. Atfel, orice decizie ar lua România, va nemulţumi una dintre părţi, fie americană, fie europeană.

- Cum vedeţi rezolvarea conflictului transnistrean şi care credeţi că ar fi rolul UE în soluţionarea acestuia? Credeţi că ar trebui introdusă şi România în această ecuaţie ca actor separat?

- Nu cred că România ar trebui să intre ca actor separat în rezolvarea acestui conflict. Cred că vrem să ajutăm cu adevărat Republica Moldova, trebuie să o facem în interiorul UE pentru că dacă vom face din Republica Moldova un interes românesc şi nu unul al UE, nu vom avea mari şanse să îi sprijinim. Eu am văzut şi atunci când încercam cu acea rezoluţie să ajutăm forţele democratice care au fost supuse persecuţiei după evenimentele din aprilie de anul trecut, mai multe reticenţe din partea unor membri ai PE, de altfel oameni ataşaţi ideilor de democraţie, libertate, economie de piaţă, dar care tocmai pentru că eram noi foarte implicaţi şi pentru că noi eram cei care pregăteam materialele şi eram în prima linie, priveau cu suspiciune şi considerau că este un interes românesc şi că vrem noi acolo să ne impunem influenţa. Atunci încercam cu toată forţa să le explicăm că nu este doar un interes al României, sigur că noi avem o relaţie privilegiată acolo, dar că este un interes al UE să fie un spaţiu al libertăţii şi stabilităţii. Or, acest lucru este îngreunat de situaţia din Transnistria care, după cum bine spuneţi, este un conflict îngheţat şi care nu are o rezolvare foarte simplă. Deşi negocierile se poartă de ceva vreme în formatul pe care îl cunoaştem, totuşi Rusia nu dă semne foarte clare că ar dori să rezolve acea situaţie. Atât timp cât regimul mafiot de acolo se simte puternic sub protecţia trupelor Federaţiei Ruse, în mod evident nu va avea niciun fel de dorinţă de a găsi o rezolvare paşnică. Transnistria este parte integrantă a RM, iar acolo este un stat artificial, sigur că s-ar putea imagina o situaţie de largă autonomie, pentru ca anumite sensibilităţi locale să fie protejate, dar în niciun caz nu putem vorbi de un stat separat.

- Care forţe politice parlamentare şi extraparlamentare credeţi că au un mesaj clar proeuropean?

- Un mesaj clar european îl au cele patru partide din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), care sunt cele mai multe de orientare liberală. Acum, din vorbe, şi partidul comuniştilor încerca să meargă spre UE, numai că faptele au contrazis acest lucru, pentru că asta înseamnă să faci reforme, să depolitizezi instituţiile publice, cel puţin pe cele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, de a deschide economia către competiţie şi nu către monopolul unor firme apropiate puterii, ori toate aceste lucruri nu s-au întâmplat în timpul guvernării comuniste, ceea ce a arătat că nu era sinceră dorinţa lor de apropiere de UE. Pe de altă parte, cu satisfacţie am văzut că, în cele câteva luni de când AIE este la guvernare, au fost făcute progrese importante în aceste domenii şi chiar dacă nu au reuşit să atingă stabilitatea politică din cauza felului în care constituţional se alege acum preşedintele ţării, totuşi în mod evident s-au făcut progrese importante.

- Credeţi că suma de aproximativ 2 miliarde de euro adunate la Conferinţa donatorilor europeni pentru RM va ajunge la destinaţie sau va fi doar pe hârtie?

- O parte din aceşti bani sunt împrumuturi sau împrumuturi cu dobânzi foarte reduse şi cred că, din aceşti bani, cei mai mulţi vor fi la dispoziţia autorităţilor pentru că au nevoie de infuzie de capital pentru a rezolva deficitul bugetar şi problemele grave cu care se confruntă economia. Altele sunt granturi, fonduri nerambursabile pe diferite proiecte şi care în mod evident depind de capacitatea autorităţilor şi a sectorului nonguvernamental de a absorbi aceşti bani. În trecut, cel puţin cu bani europeni, este una pozitivă. Cele mai multe dintre ONG-uri au realizat acele proiecte propuse, au fost şi obiective clare mai ales pe sistemul de sănătate şi transporturi din RM care au fost sprijinite cu bani europeni şi nu avem o experienţă negativă din acest punct de vedere. Oricum, procedurile sunt mult mai simple decât atunci când vorbim noi (România - n. red.) de fondurile europene.

Nu este aceeaşi birocraţie

Da, nu este aceeaşi birocraţie pentru că sunt granturi de la diferite guverne şi nu sunt atât de mulţi paşi de realizat. Dar deocamdată sunt doar nişte angajamente care sunt foarte serioase şi de apreciat, mai ales că UE, pe cap de locuitor, dă în Moldova, după Palestina, cei mai mulţi bani, ceea ce în mod evident înseamnă o recunoaştere din partea UE cum că Republica Moldova este prioritară.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040141882/Interviu/Daca-vrem-sa-facem-ceva-cu-educatia-romaneasca-trebuie-sa-schimbam-ceva-in-profunzime.html

Liberalii sunt in datorii pana la gat - 2,7 milioane de euro

2010-03-30T08:28:00.000-07:00

Se pare ca si liberalii au aruncat o groaza de resurse financiare in campania prezidentiala pentru cei circa 20% obtinuti. Un document care le-a picat in mana celor de la ziuaveche.ro demonstreza ca prin conturile liberalilor nu numai ca bate vantul, dar este deja un mic taifun de 2,7 milioane de euro. Pe principiu, obrazul subtire cu cheltuiala se tine!

Viorel Catarama a avut dreptate, dar s-a inselat cu peste un milion de euro: liberalii au datorii de milioane de euro. Discutiile despre datoriile pe care PNL le-a acumulat fata de terti au revenit in prim plan in momentul in care fostul liberal Viorel Catarama a lansat acuzatii la adresa sefilor. Catarama i-a reprosat liderului liberalilor faptul ca unii sponsori ai partidului au conditionat achitarea datoriei de 1,6 milioane de euro in schimbul excluderii din structura de conducere a partidului a unor persoane incomode.

mai mult la: http://www.ziuaveche.ro/politica-interna/2142-exclusiv-tabelul-cu-datoriile-pnl-27-milioane-de-euro

p.s. le-am furat si poza, dau o bere pe ea :)!

PRO Dementocratia si sondajele aberante

2010-03-29T14:52:00.000-07:00

Un recent sondaj de opinie realizat de Asociatia Pro Democratia, chipurile pe un esantion de circa 1.000 de persoane, concludea ca romanii sunt un fel tirani cu sete de sange care ar trage pe roata infractorii la colt de strada. E adevarat ca nimeni nu iubeste un hot, violator, escroc sau criminal, dar unele concluzii sunt deplasate iar cifrele un delir pe variatiuni extreme. Dar uite asa mai castiga omu' un ban la un ONG si se inregimenteaza politic la nevoie ... ca de, e criza neicusorule iar democratia asta trece si ea prin stomac!

Citire de la Parvulescu (via Mediafax): "Propunerea de teme ce contravin valorilor majorităţii - români, ortodocşi - stârneşte patimi justiţiare în rândul acestora şi predispune la luarea de decizii ce pot încălca drepturi ale omului, precum acela la liberă exprimare, de exemplu", a spus liderul APD, Cristian Pârvulescu, în deschiderea unei dezbateri pe tema reformei sistemului constituţional prin mijloace precum referendumurile la nivel naţional.

In traducere ar fi ceva la modu'... la ce dracu' sa facem referendumul ala pe modificarea Constitutiei cand romanii ai trebui toti dusi la psihiatrie si la cursuri de dezintoxicare mentala. Pai bine bre nea Parvulescule da' tie nu iti e rusine sa vii cu zoaie din astea si cu sondaje trucate. Vezi ca a mai trucat unu niste din astea acu' vreo trei luni si acu' zici ca e un zombi. Sa nu sari si tu in sus de bucurie pe la seminarii din astea si sa aterizezi in cur la fel ca el!

Cica:

91% dintre cetateni ar alege reintroducerea pedepsei cu moartea

94% dintre romani ar opta pentru retragerea cetateniei romilor care comit infractiuni in strainatate

89% dintre cetateni ar opta pentru retragerea cetateniei celor care cer autonomia tinutului secuiesc

88% dintre romani ar vota pentru pedepsirea penala a celor care critica religia ortodoxa

"Concluzia mea": Deci... criza ne lasa conturile goale, avem nevoie de motivatie "lichida" sa luptam cu aplicarea valorile democratice in Romania care este pe cale sa devina un stat criminal, sovin, discriminator, rasist si ultra-religios (eventual cu o Al-Qaida proprie, as adauga yo)

p.s. poza ilustreaza perfect rapacitatea personajului prezentat: ochii care sticlesc ghidati de principiu "si mana grebla se facu!"

Vladimir Putin, acuzat de atentatele de la Moscova

2010-03-29T13:56:00.000-07:00

Atacurile de la metroul din Moscova ar putea fi rezultatul tensiunilor intre gruparile de la Moscova sau chiar opera premierului Vladimir Putin sau a unor persoane din domeniul securitatii, pentru a justifica o reprimare violenta a islamistilor inaintea Jocurilor Olimpice de la Soci, comenteaza analistii de la STRATFOR, citati de agentia de presa Mediafax, preluata de KARADENIZ PRESS. Extremistii musulmani reprezinta alegerea cea mai probabila a Moscovei privind autorii acestor atacuri, pe de o parte, insurgentii din Cecenia si din alte regiuni musulmane din Caucaz aflandu-se in spatele a nenumarate atacuri comise in ultimii zeci de ani in capitala rusa, iar pe de alta parte, militantii islamisti atacand de obicei primavara sau vara, eventual in urma unor raiduri ale fortelor armate si serviciilor de securitate ruse in aceasta zona.
Subliniind ca situatia din Rusia este tensionata politic, economic si social, in contextul unor “lupte intre clanurile de la Kremlin”, al unei contractii economice importante din cauza crizei globale, al somajului si inflatiei, agentia citeaza surse potrivit carora “exista doua grupari care ar beneficia, in afara de musulmanii rusi, de aceste atacuri”, precizand ca nu detine dovezi pentru niciuna dintre aceste doua ipoteze.

mai mult la: http://karadeniz-press.ro/kara/vladimir-putin-acuzat-de-atentatele-de-la-moscova/

vezi si: http://karadeniz-press.ro/kara/vanatoarea-de-ceceni/

http://karadeniz-press.ro/kara/fsb-rascoleste-rusia-in-cautarea-teroristilor/

Tinerii de pe ambele maluri ale Prutului au simulat Unirea

2010-03-28T13:44:00.000-07:00

Sute de tineri basarabeni au ieşit sâmbătă în stradă pentru a participa la multe manifestaţii dedicate împlinirii a 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, înfăptuită la 27 martie 1918, potrivit Unimedia. Alături de ei s-a aflat şi un grup de 100 de persoane venite din România pentru acest eveniment. Tinerii au organizat un marş pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul Chişinăului, în direcţia clădirii unde în 1918 a funcţionat Sfatul Ţării, organul legislativ care a votat unirea. Odată ajunşi în acest loc, tinerii au simulat actual unirii din urmă cu 92 de ani. Grupul s-a deplasat apoi în scuarul Teatrului de Operă şi Balet unde, pe parcursul zilei, avusese loc şi un alt miting, şi au organizat „Hora Unirii“, precum şi o simulare a felului în care ar trebui (în viziunea lor) să se producă Unirea - tinerii de pe ambele maluri ale Prutului s-au apropiat şi s-au îmbrăţişat reciproc. Pe tot parcursul evenimentelor, ei au fost însoţiţi de poliţişti care au mers în faţă şi le-au eliberat drumul, spre deosebire de guvernarea comunistă anterioară, când astfel de manifestări erau îngrădite.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010032941707/Actualitate/Tinerii-de-pe-ambele-maluri-ale-Prutului-au-simulat-Unirea.html

"În România este nevoie de curăţirea sistemului juridic"

2010-03-26T09:02:00.000-07:00

Săptămâna aceasta am avut plăcerea de a sta de vorba cu europarlamentarul român şi fostul ministru al Justiţiei din România, doamna Monica Macovei, care ne-a explicat că lupta anticorupţie rămâne în continuare una dintre preocupările mandatului său la Bruxelles. Dânsa ne-a vorbit despre mai multe proiecte ale sale din Parlamentul European printre care şi o declaraţie prin care cere Executivului European să îşi intensifice eforturile în materie de luptă anticorupţie chiar şi pentru statele deja membre ale UE. Eurodeputatul a mai precizat că dacă documentul în cauză va fi semnat de jumătate plus unu din totatul membrilor PE, acesta va deveni automat poziţia oficială a Legislativului european transformându-se astfel în primul instrument în materie de anticorupţie din UE. Monica Macovei a mai vorbit şi despre viziunea dânsei de "curăţire" a sistemului judiciar din România dar şi despre recentul raport preliminar pe Justiţie al Comisiei Europene (CE) pentru România şi Bulgaria. Despre acest ultimul aspect, eurodeputatul ne-a explicat că, în ciuda faptului că raportul pune pe tapet aceleaşi probleme ca în urmă cu şase luni, trebuie să luăm în serios semnalele de alarmă trase de la Bruxelles. Pe de altă parte, în calitate de membru al Comisiei de Control bugetar, Monica Macovei ne-a explicat că supraveghează atent cheltuirea fondurilor UE, în special în zona ONG-urilor, deoarece "Parlamentul European cheltuieşte şi din banii românilor iar deciziile care se iau la Bruxelles influentează şi lucrurile din România". Nu în ultimul rând, din poziţia de preşedinte al Delegaţiei la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova, doamna Macovei ne-a vorbit pe larg despre evoluţiile politico-economice din Republica Moldova în direcţia aderării la structurile Uniunii Europene dar şI despre ridicarea blocajului politic prin măsuri ce vizează revizuirea Constituţiei de peste Prut. Vă lăsăm în continuare să citiţi o parte a interviului acordat de Monica Macovei, pentru ca textul integral să poată fi vizionat pe pagina de web a cotidianului "Curentul" la adresa www.curentul.ro:

Doamna Macovei, ne puteţi spune pe ce teme de interes pentru cetăţenii români insistaţi d-voastră în Parlamentul European?

Insist în special pe teme de Justiţie, corupţie, crimă organizată, fraudă. De asemenea, îmi desfăşor activitatea în zona controlului modului cum se cheltuiesc fondurile europene. Cred că aceste teme trebuie să îi intereseze inclusiv pe cetăţenii români pentru şi că România plăteşte o contribuţie, ca stat membru, la bugetul Uniunii Europene. Practic, la fel cum statul român cheltuieşte banii românilor, aşa şi Parlamentul European cheltuieşte şi din banii românilor iar deciziile care se iau la Bruxelles influentează şi lucrurile din România.

Ce ar putea să facă România pentru a atrage mai multe fonduri europene?

Cred că problema în acest moment este să le cheltuiască pe cele pe care le are repartizate pe proiecte. Acestea trebuie executate bine şi corect, iar problema este că instituţiile nu pot asimila fondurile deja alocat.

Credeţi că acest lucru este cauzat de lipsa de experienţă pentru că suntem oarecum membrii noi în UE?

Da, sigur că da. Era predictibil acest moment şi ştiam exact că vom avea la dispoziţie aceste fonduri după intrarea în Uniune, motiv pentru care lumea trebuia să se pregătească. Nu era nicio surpriză. Planificarea este foarte importantă, totuşi şi în alte ţări noi intrate rata de absorţie a fondurilor a fost chiar mai mică. Cu toate acestea, chestiunea asta nu este o scuză. La fel de bine trebuia să se pregătească şi sectorul privat.

Ce ne puteţi spune despre evoluţiile Republicii Moldova în direcţia Uniunii Europene? Există aşa ceva?

Sigur că da. În acest moment, Guvernul RM negociază cu UE conţinutul noului tratat. Negocierile au început în decembrie şi ele continuă foarte bine iar cei de la Comisia Europeană au spus că, citez: "Acum s-a trecut de la vorbe la fapte". De asemenea, s-a început dialogul pentru liberalizarea vizelor pentru cetăţenii RM care doresc să călătorească în UE şi totodată s-au început discuţiile pentru semnarea unui acord de liber schimb între cele două entităti care iaraşi va conduce la o bună colaborare economică şi implicit la bunăstare şi dezvoltare economică.

Credeţi că România poate ajuta RM cu expertiză şi experienţa dobândită în anii preaderării?

Da. Putem ajuta RM, ca de fapt orice altă ţară candidată prin ambele experienţe, prin a le spune ce trebuie făcut şi ce nu, pentru că şi România a făcut unele greşeli. Eu conduc delegaţia comună a Parlamentului European în raport cu o delegaţie similară a Republicii Moldova iar prezenţa mea la Chişinău pentru dezbaterile publice este din partea PE. RM trebuie să intre în UE pentru binele oamenilor şi trebuie făcute reformele necesare aderării.

Dar care este mersul reformelor, este unul accelerat sau mai puţin rapid?

În Republica Moldova avem practic un Guvern nou ales care nu are niciun an de zile de când lucrează, dar se încearcă implementarea unor reforme.

Sunteţi de parere că actuala Constituţie a RM trebuie modificată sau trebuie să rămână la fel în continuare?

Cred că trebuie modificată pentru că, iată, există un impas determinat mai ales de prevederea constituţională care cere o majoritate calificată pentru alegerea preşedintelui. Da, sigur că trebuie modificată, dar discuţia este acum dacă se va modifica doar acea prevedere sau vor urma şi altele. De asemenea, trebuie văzut dacă vor fi din nou alegeri anticipate, dar asta este o decizie pe care trebui să o ia autoritaţile de la Chişinău.

Credeţi că în cazul destrămării coaliţiei pro-europene AIE de la guvernare, RM va continua pe acelaşi drum european?

Eu nu cred că va exista un asemenea rezultat şi cred că la conducere vor rămâne forţele democratice. Dar dacă mă întrebaţi de partidul comunist, nu trebuie decât să ne uităm la ce a făcut această formaţiune cât timp s-a aflat la conducerea RM.

Iniţial şi comuniştii au zis ca vor merge pe un drum european şi undeva prin 2007 s-au răzgândit

Trebuie să învăţăm pe cine să credem şi pe cine nu, dar acest lucru trebui să îl decidă populaţia din Republica Moldova.

Ce ne puteţi spune despre un nou împrumut din partea UE pentru RM?

Ştiu că mâine (miercuri) este un eveniment la Bruxelles la care participă domnul Filat (premierul RM - n.red.) împreună cu Comisia Europeană (CE) şi cu alţi donatori. Voi participa şi eu dar vă voi putea spune mai multe dupa acestă întâlnire. Ştiu că există deja un împrumut in jurul sumei de 90 de milioane care va veni în Parlamentul European pentru aprobare.

Voiam să vă întrebăm dacă noul raport intermar pe Justiţie al CE vizavi de România semnalează probleme noi sau sunt aceleasi constatări ca în rapoartele anterioare?

Sunt aceleaşi probleme dar acest lucru cred că nu trebuie să îl facă plicticos sau de ignorat, dimpotrivă. Cred că o critica, cu cât este mai repetată, ar trebui să devină un fel de picătura chinezească şi să faci ce scrie acolo că trebuie făcut. Raportul spune cam aceleaşi lucruri ca cel de acum şase luni. Lauda Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru investigaţii, cercetări, trimiteri în judecată, critică judecatorii pentru că amână aceste dosare sau pentru că dau soluţii cu suspendare sau pentru achitări controversate. Chiar am văzut acum pe ştiri o afirmaţie a preşedintelului CSM (Florica Bejenariu - n.red.) care spunea că numai 5-10% dintre procesele din România depăşesc durata rezonabilă. Sigur, nu ştim ce înseamnă pentru CSM durata rezonabilă dar să admitem că e aşa. Totuşi, eu mă întreb cum dosarele politicienilor pică fix în această marja de 5-10%. Şi acum mă gândesc la acele stenograme (interceptările telefonice ale lui Cătălin Voicu - n.red.) apărute în aceste zile în care sunt implicaţi şi judecători de la Înalta Curte de Justiţie şi poate acolo avem un răspuns de acest gen. Mi se pare şi mai grav că în dosarele cu politicieni să nu se intre de ani de zile pe fondul cauzei şi CSM-ul, în frunte cu doamna Bejenariu, să nu îi cheme pe aceşti judecători şi să îi întrebe de ce nu judecă pentru că asta e grava neglijenţă şi trebuie daţi afară. Toţi judecatorii din cauza s-a prescris răspunderea penală, sau unde sunt astfel de amânări de ani de zile trebui daţi afară. La fel ar trebui şi în cazul procurorilor din cauza cărora s-au prescris dosare. Dacă ţii 3-5-10 ani un dosar în fişet, aşa cum au făcut mulţi procurori militari, în diverse dosare importante, sau ca acuma să amâni, fără să intrii pe fond vreo 2-3 ani de zile, cred că este o problemă. Nu este nicio justitficare legată de buna credinţă.

Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru îmbunătăţirea funcţionării Justiţiei în România?

Noile coduri pe care le-am început în 2005 la Bruxelles şi care trebuie terminate, aşa cum sugerează şi acest raport al CE cum că este nevoie de adoptarea acestor coduri de procedură. Dar mai presus de atât, este curăţirea sistemului juridic pentru că oricâte legi minunate sau coduri bune am avea, dacă ele sunt aplicate de judecători corupţi sau incompetenţi rezultatul va fi nul. În acest moment curăţenia o poate face numai CSM şi vedem că această instituţie nu face nimic şi nici CSM-ul nu se curăţa. Cine are atributii în acest sens trebuie să dea afară aceşti demnitari.

Ce ne puteţi spune despre proiectul anticorupţie pe care îl promovaţi la nivel european. Ne puteti da mai multe detalii?

Sigur că da. Este o declaraţie care cere Comisiei Europene şi Consiliului European să facă anumite lucruri în materie de anticorupţie în toate statele membre în vederea creşterii eforturilor în lupta anticorupţie. Dacă va fi semnat de jumătate plus unu din totatul membrilor Parlamentului European (Legislativul european are în prezent 736 - n.red.) acest document va deveni poziţia oficiala a PE şi ar fi primul instrument în materie de anticorupţie. De asemenea, va deveni un fundament de folosit în toate cererile de intensificare a eforturilor anticorupţie din partea CE sau a statelor membre. Şi vă mai spun ceva în paralel. Am vrut să sprijin un mecanism, care sper că se va crea, de monitorizare a eforturilor anticorupţie în toate statele membre şi care îşi are baza în programul de la Stockholm care este programul pe Justiţie din următorii cinci ani al UE. În momentul de faţă nu există aquis (legislaţie) pe anticorupţie sau un mecanism care să măsoare anticorupţie în statele membre, ci există doar pentru ţările candidate aşa cum am avut şi noi. Şi aş mai vrea să aduc ca argument în acest sens, declaraţia făcută de premierul grec, în urmă cu câteva săptămâni, care spunea că administraţia din Grecia este "mâncată de corupţie" şi vedem ce efect are asupra folosirii fondurilor europene, fraudei şi asupra zonei euro până la urmă.

Aveţi cumva şi un feedback de la colegii din PE?

Până la 22 aprilie este termenul de semnare şi acest lucru se poate întâmpla numai în timpul sedinţelor plenare.

Mai aveţi şi altfel de proiecte pe care le-aţi susţinut în Parlamentul European?

Da, chiar astăzi (marţi - n.red.) vom vota pe amendamentele mele la un raport privind fraudele cu fondurile europene şi intenţionez să mă ocup în continuare de modalităţile folosirii fondurilor europene de către ONG-uri. Sunt foarte mulţi bani folosiţi pentru sectorul neguvernamental şi nu cred că s-a măsurat în mod real eficienţa, adică ce rezultate concrete s-au obţinut cu aceşti bani.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010032641633/Interviu/-In-Romania-este-nevoie-de-curatirea-sistemului-juridic.html